Capitalismul de pradă: politica “îngenuncherii” micilor producători

În ultimii ani, India s-a conformat tot mai mult unei agende economice conduse de SUA, determinată de politicile Băncii Mondiale, a Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi instituţii asociate. Din cauza reducerilor salariale, a pieţelor saturate şi a bulei de cerere din Occident, susţinută prin datorii, capitalismul de pradă a fost nevoit să caute şi să controleze pieţe din alte zone. India reprezintă o astfel de “pradă”, relatează Globalresearch.ca.

Sectoarele financiare şi farmaceutice ale Indiei sunt acum deschise cu forţa de interesele internaţionale. Organizaţii precum Cargill şi Monsanto au mirosit profituri mari şi s-au mutat deja în sectorul agricol, cu seminţele lor costisitoare, non-regenerabile şi dependente din punct de vedere chimic. Pe lângă subminarea biodiversităţii şi a unui sector agricol indigen, mulţi agricultori au devenit captivi, îndatoraţi şi prinşi în situaţii imposibile.

Cu toate acestea, lovitura corporaţiilor transnaţionale s-a produs în 2005, odată cuînţelegerea nucleară dintre SUA şi India. A fost o lovitură de maestru în asigurarea conformităţii strategice geo-politice şi economice a Indiei.

Ecologista Vandana Shiva a argumentat că ceea ce mulţi nu ştiu este că acordul a avut legătură şi cu înţelegerea privind Iniţiativa Cunoaşterii Agriculturii, care a avut drept obiectiv lărgirea accesului la sectoarele comerciale şi agricole indiene pentru companiile americane. Acest acord a fost elaborat cu participarea deplină şi directă a reprezentanţilor de la diferite companii precum Monsanto, Cargill şi Walmart.

Este ironic faptul că într-un moment în care India îşi deschide şi mai mult economia pentru forţele capitalismului internaţional, zeci de mii de persoane de pe întreg globul protestează împotriva politicilor care au acordat atât de multă putere companiilor transnaţionale şi instituţiilor financiare. Mesajul din partea protestatarilor este că globalizarea pieţei libere este o ideologie muribundă, care este susţinută de reţele corupte de interese şi care a creat şomaj şi inegalităţi enorme.

Sectorul alimentar

De exemplu, să analizăm puţin sectorul comercial alimentar în Occident. Marile supermarketuri au tăiat aripile micului agricultor şi o mare parte din competiţia comercială a fost eliminată. Alimentele “cu viaţă lungă” şi “întotdeauna disponibile”au fost introduse odată cu metode de injectare cu substanţe chimice, de la câmp şi până la raft.

Aceste alimente sunt livrate din jumătatea cealaltă a lumii, din ţările sărace, care produc mono-culturi pentru export, deşi impactul este dezastruos asupra propriei agriculturi şi contribuie la sărăcie, foamete şi la distrugerea comunităţilor locale.

Gândiţi-vă la profiturile imense care se bazează pe forţa de muncă plătită doar simbolic într-un sector agricol puternic subvenţionat şi încărcat cu chimicale.

Super profiturile Walmart şi supermarketuri uriaşe precum Tesco, Asda, Sainsbury şi Morrisons din Marea Britanie sunt realizate pe spatele contribuabilului şi a muncitorilor plătiţi cu sume derizorii.

Justin King, directorul executiv de la Sainsbury primeşte 3,2 milioane de lire sterline pe an, Phillip Clarke de la Tesco primeşte 6,9 milioane de lire sterline, Dalton Philips de la Morrisons primeşte 4 milioane de lire sterline pe an. Iar acestea sunt averi furate!

Privit în ansamblu, lanţul de aprovizionare cu alimente este ineficient din punct de vedere energetic şi are la bază politica «îngenuncherii» micilor producători, puşi în faţa dictonului “dacă vrei, bine, dacă nu, la revedere”.

Iar acum India vrea să importe acest sistem pentru “beneficiul” propriului său sector alimentar?

Frica de dominaţia corporaţiilor

Bineînţeles, există anumite probleme în ceea ce priveşte sectorul agricol al Indiei, cum ar fi irosirea alimentelor, care ajung foarte repede la deşeuri din cauza unei logistici proaste şi a unui sistem de aprovizionare ineficient şi risipitor.

Însă, mitul lanţurilor occidentale şi al asociaţiilor lor ca fiind marii salvatori ai sectorului alimentar al Indiei este mai periculos de atât, pentru că are în spate interese corporative.

Modelul occidental bazat pe comerţul corporaţiilor este mult mai dăunător şi este responsabil pentru risipirea a jumătate din alimentele din întreaga lume.

Frica Indiei este că acest control corporativ asupra agriculturii locale nu va duce doar la distrugerea locurilor de muncă şi a infrastructurii comerţului cu amănuntul, ci va afecta şi mâncarea pe care o consumă oamenii de rând şi modul în care este produsă.

Teama este că industria petrochimică, afacerile agricole şi comercianţii giganţi vor lucra mână în mână pentru a-şi stimula profiturile şi a-şi asigura dominaţia pe piaţă.

Însă preocuparea supremă este că predarea controlului suveranităţii alimentare în India şi asumarea unor obligaţii şi a unor înţelegeri internaţionale de acest tip este de fapt colonialism, sub un alt nume.

Cum ai putea numi altfel cedarea adevăratei bogăţii a unei naţiuni?

sursa

Originally posted 2012-10-24 11:54:29.