Alunul (Corylus Avelana)

Alunul este un arbust din familia betulaceelor. Creste prin padurile de fag, de ulm, de stejar, in amestec cu arborii de baza sau la margine, sub forma de tufisuri, in zona alpina si subalpina. Poate fi intalnit si pe pajisti. Aria de raspandire – de la campie pana la munte, frecvent in zona dealurilor.

Poate creste pana la cinci metri inaltime. Florile sunt sub forma de matisori, iar frunzele, aproape ovale, au un petiol de unu-doi centimetri. Fructele (alunele) sunt achene si seamana cu ghinda sau chiar cu jirul si se grupeaza cate doua – patru la un loc. Alunul infloreste din luna februarie pana in aprilie. Valoare terapeutica au nu numai alunele, ci si frunzele, coaja sau ramurile arbustilor tineri. Importanti in terapie sunt si matisorii de alun.

Fructele contin: azotati, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, vitaminele A si B, materii grase.

Alunele de padure sunt, datorita aceste compozitii de exceptie, puternic nutritive si cu valoare energetica mare. Alunele sunt considerate un leac foarte bun impotriva anemiei hemolitice, in timp ce extractul de frunze si coji sau de ramuri tinere este considerat eficient in periflebite. Cu proprietati astringente, florile de alun (matisorii) pot fi utilizate in prepararea ceaiurilor sudorifice.

Consumul alunelor este foarte important nu numai in terapii, ci si in mentinerea unei stari generale bune. In mod obisnuit, alunele sunt asimiliate repede si aproape in totalitate de organism, fiind foarte hranitoare. Pentru practica gastronomica naturista au fost puse la punct peste 20 de retete pe baza de alune, recomandat vegetarienilor si diabeticilor. Mugurii de alun au si actiune antisclerotica.

Ca planta medicinala, alunul se remarca si prin puterea sa depurativa (de curatire a organismului), precum si ca fortifiant.

Calitati terapeutice: nutritive, energetice, digestive, vermifug, vasoconstrictoare si tonifiante.

Uz intern:
– colici nefritice, afectiuni circulatorii, crestere si dezvoltare a organismului, varice, litiaza urinara, tenie, diabet – fructul ca atare, sub forma de ulei de alune, infuzie, din frunze de alun, decoct si suc.

Uz extern:
– dermatite, plagi atone, ulcere – sub forma de bai si spalaturi locale, comprese.

Contraindicatii:
– Persoanelor alergice la aceste fructe li se interzice consumarea lor sau a alimentelor ce pot contine extracte din alune.

sursa

Originally posted 2012-10-05 11:50:53.