Plantatiile de salcie energetica

Plantele energetice au început să stârnească de ceva vreme interesul oamenilor de afaceri din România, în principal din provincie, reprezentând chiar o alternativă de succes la culturile agricole tradiţionale. Mai mult, par să fie şi mai rentabile, iar piaţa combustibililor regenerabili este abia la început pe fondul unei cereri în continuă creştere ca urmare a cerinţelor comunitare de acoperire a necesarului de energie electrică/termică din surse regenerabile, sector aflat pe locul doi în topul sectoarelor care atrag investiţii în Europa. Din păcate, la noi nu se poate vorbi încă de un nivel ridicat al investiţiilor, deşi interes ar exista.

În România sunt în prezent doar circa 20 de firme sau persoane fizice, care au înfiinţat plantaţii de salcie întinse, în general, pe câteva hectare, acestea fiind în multe cazuri experimente. Preocuparea pentru găsirea de noi surse energetice, regenerabile, se manifestă încă din anii 70, de la prima criză a petrolului (Războiul în Golf). Este momentul în care cercetătorii încep să fie conştienţi că resursele energetice clasice vor reprezenta o problemă pentru generaţiile viitoare.

În acest context au început cercetările pentru găsirea de noi surse energetice, pe cât posibil nepoluante şi regenerabile. Atenţia s-a îndreptat spre domenii diverse, începând cu energia solară, energia eoliană, pompe de căldură, biomasă. În ultimii cinci ani, preocuparea pentru producţia de resurse energetice regenerabile în agricultură, s-a accentuat, cu toate că părerile sunt împărţite. Uniii se tem chiar că vor fi ameninţate culturile agricole, însă nu trebuie să existe această temere, deoarece există numeroase terenuri nelucrate, iar cel puţin în cazul salciei sunt vizate suprafeţele cu potenţial agricol scăzut (de ex. terenuri mlăştinoase, fâşii din lunci de rîuri,etc.), care oricum nu au altă întrebuinţare.

‘’Pentru cei din mediul rural plantele energetice, în special salcia, pot constitui o sursă sigură de venituri, aducătoare de profit în doar patru ani de la realizarea investiţiei’’, după cum spune Benko Sandor, un om de afaceri din Miercurea-Ciuc, pionier în felul lui, dat fiind faptul că a fost primul cultivator de salcie energetică în România.

Se întâmpla prin 2007, anul în care a cumpărat de la suedezi o licenţă pentru România, fiind preluate şi tehnologiile, după care s-a realizat o pepineră de 12 hectare. Între timp, s-au obţinut aprobările de la Inspecţia Naţională Pentru Calitatea Semintelor, s-au infiinţat plantaţii, iar rezultatele par să fie foarte bune, susţine Benko. Extinderea lor pe scară largă este însă imposibilă fără reglementare şi subvenţii.

La momentul actual, există puţini cultivatori în România, important este însă că tot mai mulţi oameni de la ţară se interesează de această plantă, declară Benko, care dă şi consultanţă celor dornici să se apuce de treabă. ‘’Am pornit cu salcia să ne rezolvăm o problemă proprie, iar acum am devenit cunoscuţi în toată ţara. Anul trecut, de exemplu, au trecut pe la mine peste 680 de oameni care au venit să vadă plantaţia şi să afle mai multe despre cultivarea salciei. Într-o duminică pe la 8 seara aveam în birou vreo 14 persoane din câteva judeţe”, se confesează Benko. Chiar dacă suntem la început, premisele se arată bune pentru viitor. În Miercurea-Ciuc, de exemplu, s-a trecut la încălzirea pe bază de peleţi la aproape jumătate dintre blocuri, iar locatarii sunt mulţumiţi.

Condiţiile pedoclimatice din România sunt favorabile creşterii salciei, iar la noi s-ar putea obţine producţii chiar mai mari decât în Suedia, unde cultivarea se face în sistem industrial încă de acum 40 de ani, susţine Mihnea Oprea, project manager al firmei de consultanţă Inovative BioEnergie, care lucrează în prezent pentru compania cu capital german Agrifarm. Nemţii au înfiinţat o pepinieră de circa 40 ha de salcie în judeţul Dolj la Intorsura Radovan, pe drumul de la Craiova spre Calafat.

‘’Din punct de vedere economic, salcia este cea mai rentabilă cultură. Important este să treci de primul an, dacă terenul nu este bine pregătit poţi să dai greş‘’, afirmă Oprea. El este de părere că la noi se pot obţine producţii mai bune chiar decât în Occident, se poate ajunge până la 50-60 de tone la hectar, materie umedă, spre deosebire de ţările vestice, unde producţia se ridică, în general, la 30-40 de tone. Oprea susţine că salcia ar trebui să fie recoltată o dată la doi ani, şi nu în fiecare an cum se practică în prezent.

Oricum plantaţiile de salcie sunt mai rentabile decât culturi tradiţionale pentru România, gen grâu sau cartof, susţine şi Benko, care obţine în mod normal circa 30 de tone de tocătură la hectar, respectiv vreo 900 -1.000 euro la hectar. El spune că autorităţile ar trebui să acorde o atenţie mai mare salciei energetice şi să fie atente la randamentele pe care aceasta le presupune, mult mai bune decât în cazul lemnului.

‘’Se spune că un ha de pădure are o creştere anuală de 4-6 metri cubi pe an, iar 30% din ce se taie nu poate fi folosit industrial. Nimeni nu spune că pădurile sunt distruse, că nu mai au randament‘’, se plânge Benko.

Avantajele salciei

În primul rând, plantaţiile de salcie se pot înfiinţa pe terenuri cu umiditate ridicata, care nu pot fi folosite pentru culturile agricole, deci nu poate fi vorba de concurenţă cu acestea, iar în România există circa 500.000 de astfel de hectare. Nu în ultimul rând, timpul scurt de amortizare a investiţiei; începând cu al patrulea an de la înfiinţarea plantaţiei, care are o durată de exploatare de 25-30 de ani, se poate obţine profit.

‘’În afară de primul an, în care se înfiinţează plantaţia, nu se face mare lucru apoi, doar se recoltează’’, declară Benko.

Şi piaţa este mai sigură, nu există probleme de valorificare a producţiei spre deosebire de ce se întâmplă în cazul alimentelor, unde producătorii se plâng tot timpul că nu au piaţă de desfacere, că preţurile sunt mici, etc. Când porneşti însă o investiţie de gen trebuie să te gândeşti şi cui te adresezi, să-ţi asiguri consumatorii. În cazul salciei energetice este vorba în primul rând de populaţia din mediul rural, unde poate fi folosită la încălzirea caselor, şcolilor, însă se poate folosi şi la centralele energetice, adică poate constitui materie primă pentru producerea de energie termică şi electrică.

Un avantaj constituie şi faptul că la arderea peleţilor bilanţul de CO2 este zero, practic nu se degajă mai mult decât cantitatea folosită de plantă în timpul procesului de creştere. În ce priveşte costurile, pentru înfiinţarea unui hectar de salcie sunt necesari circa 14.000 de butaşi, reprezentând o investiţie de circa 1.400 de euro, la care se adaugă costurile legate de lucrările agricole, astfel că în total se poate ajunge pe la 1.800 -2.000 de euro, afirmă Mihnea Oprea.

Banii luaţi pe tona de peleţi merită însă efortul, mai ales că cererea este în creştere, obţinându-se circa 80-90 euro (ex-works) pe tona vrac, iar dacă este vorba de saci se mai adaugă 10-15 euro pe tonă.

În ciuda acestor avantaje, cultivarea salciei energetice este abia la început în România. Cei care au investit deja în plantaţii se plâng că autorităţile nu îi sprijină mai deloc, cu atât mai mult cu cât ţara noastră trebuie să producă până în 2020 circa 24% din energie din surse regenerabile.

Nici în ce priveşte legislaţia nu s-a făcut mai nimic, practic nu există. Anul trecut se vorbea de un proiect de lege privind măsuri de sprijin pentru cultivatori, dar se pare că între timp s-a pierdut prin Parlament, că nimeni nu a mai auzit de el.

‘’Cea mai mare supărare a celor care sunt implicaţi în astfel de investiţii şi afaceri este faptul că Legea 220 din 2008 nu se aplică, în sensul că nu se dau cele două sau trei Certificate Verzi în funcţie de tipul de energie regenerabilă produs; Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) efectiv nu doreşte să aplice această lege şi, în continuare se dă un singur Certificat Verde pentru fiecare Megawat-oră produs din surse regenerabile introdus in sistem’’, spune Oprea.

El adaugă că este necesar ca legea să fie aplicată şi să se facă efectiv plăţile, deoarece este important pentru planul de afaceri pentru a face sustenabile astfel de activităţi.

‘’Dacă aceste sisteme de producere de energii regnerabile nu vor fi încurajate în cel mai scurt timp, putem avea marea “surpriză” ca în 2012 să fie închise cele câteva CET-uri imense care merg acum preponderent pe cărbune (Işalniţa, Turceni, Rovinari etc.) care sunt foarte mari poluatori şi care este greu de crezut că vor putea să facă până atunci investiţiile necesare pentru partea de protecţia mediului în conformitate cu obligaţiile asumate de România în momentul aderării la UE’’, este de părere Oprea.

Pe de altă parte, preţul energiei produse de aceste sisteme folosind surse fosile este crescut artificial pentru că ei nu pot să acopere partea de Certificate Verzi care ar trebui să provină ori din folosirea chiar de către centralele respective de resurse regenerabile (cu minime modificări pot să folosească parţial biomasa), fie nu le cumpără de pe piaţă (care este destul de saracă = vezi www.opcom.ro ) astfel încât trebuie să plătească penalităţi pentru fiecare MWh care ar trebui să se încadreze în cota repartizată pentru resurse regenerabile dar pe care nu-l produc, mai adaugă Oprea. Sistemul de promovare a resurselor regenerabile constă în alocarea de cote obligatorii de producere de energie din surse regenerabile.

Singurul sprijin pentru cei care vor să investească în sector este măsura 121 din Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), numai că nici aceasta nu este uşor de accesat din lipsa cofinanţării. Trebuie remarcat însă că este pentru prima dată când se vorbeşte într-un act normativ de plantaţii de salcie şi plop.

Prima plantaţie

În 2007 Benko a primit licenţa de la suedezi şi se punea pe treabă. Primele încercări datează însă de mai multă vreme, iniţial a luat în calcul mai multe variante, cum ar fi ierburile energetice sau plopul şi abia într-un final a ajuns la salcie, care s-a dovedit a fi cea mai rezistentă. În paralel avea loc şi construcţia fabricii de peleţi. ‘’M-am gândit să construiesc o fabrică de peleţi şi aşa mi-am pus problema materiei prime, a unei plantaţii energetice oarecare. În lume, se folosesc din ce în ce mai puţin deşeurile rezultate în urma prelucrării lemnului, rumeguşul‘’, susţine investitorul din Miercurea-Ciuc.

Ulterior, au fost create 41 de puncte de lucru în ţară, după cum îi place lui Benko Sandor să spună, pentru a testa condiţiile de sol şi a vedea care sunt zonele cele mai bune pentru a înfiinţa cultura. În câţiva ani s-a ajuns la 100 ha, alte 160 de ha fiind pregătite pentru plantare în acest an. Planurile nu se opresc deloc aici, pentru perioada următoare nefiind exclusă colaborarea cu o firmă din Germania interesată să înfiinţeze plantaţii pe câteva mii de hectare.

Tot în 2007 a început producţia de peleţi, la început pe bază de rumeguş, ulterior fiind folosită şi salcia, al cărei avantaj este faptul că se poate recolta anual, în condiţiile în care o plantaţie poate fi exploatată 25-30 de ani. Capacitatea actuală de producţie a fabricii ar permite valorificarea salciei de pe circa 500 de hectare, deci ar mai fi loc de dezvoltare, dacă ţinem cont că în prezent doar 50-70 ha se recoltează. Benko prospectează de câţiva ani piaţa, umblă pe la direcţiile agricole judeţene, cunoaşte mai toate zonele bune din ţară, unde s-ar putea crea plantaţii. În Harghita ar fi 980 de hectare disponibile, în Alba – 21.000 ha, în Covasna-12.000 ha, suprafeţele ridicându-se la nivel naţional la circa 550.000 hectare. Sunt urmărite, în general albiile apelor curgătoare, dar şi păsunile fără valoare.

Benko nu se gândeşte să ia fonduri europene, este prea complicat. Toate cheltuilelile de până acum, şi este vorba de câteva milioane de euro, le-a făcut pe cont propriu. Este încrezător în ce priveşte dezvoltarea sectorului, perspectivele se arată favorabile în condiţiile în care toată lumea se îndreaptă spre energiile regenerabile.

‘’Suntem pionieri la noi în acest domeniu şi ne costă mult. Guvernul nu ne apreciază, la noi se plăteşte TVA la vânzare peleţilor, deşi aceştia nu poluează, spre deosebire de alte ţări unde nu există această taxă ‘’, declară Benko.

Următoarele luni ar putea aduce şi ceva noutăţi, printre care şi colaborarea cu o firmă mare din Germania, interesată să realizeze plantaţii de mai multe mii de hectare în România.
Benko Sandor este de profesie inginer mecanic şi a lucrat ani buni la fabrica de tractoare din localitate, desfiinţată între timp. Acum este acţionar la Phoenix Company, care deţine fabrica de peleţi din Miercurea-Ciuc, realizată în irmă cu câţiva ani după o investiţie de circa 3 milioane de euro, dar şi al Kontrastwege SRL, pe care este înregistrată licenţa luată de la suedezi.

Fabrică de peleţi cu fonduri UE în judeţul Dolj

Compania cu capital german Agrifarm are în derulare un proiect de circa 2,5 mil. euro, accesat prin intermediul măsurii 1.2.1 din PNDR, care vizează realizarea unei baterii de silozuri, achiziţionarea de utilaje agricole şi linie pentru tratarea seminţelor, precum şi înfiinţarea unei plantaţii de salcie.

In paralel însă s-au purtat discuţii cu un mare concern energetic din Germania şi s-au semnat acordurile pentru începerea unei investiţii complexe în Sudul Olteniei constând din plantaţii energetice pe 15.000 ha, urmând pentru început să se facă un CET mai mic de 10 – 15 MWelectric şi o fabrică de peletizare de 6to/h, investiţia totală în aceasta fază ridicându-se la 250 – 300 mil. euro.

‘’Proiectul pentru banii europeni a fost semnat de circa un an, numai că a fost greu de luat bani de la bănci pentru a asigura cofinanţarea, ne-a trebuit un an să primim un credit’’, susţine Oprea, care adaugă că acesta este şi motivul pentru care mulţi au renunţat să acceseze fondurile comunitare.

În primăvară ar trebui să intră în funcţiune şi o fabrică de peleţi de capacitate mică (0,5 to/h) în judeţul Dolj, în cadrul unui proiect paralel, după cea de la Podari pe bază de coji de seminţe de floarea soarelui. Pieţele vizate sunt cele europene, în mare parte, dar nu este exclusă şi cea locală, unde interesul pentru energiile regenerabile este tot mai mare. Oamenii sunt atraşi nu doar de salcie, ci şi de plopul energetic, deşi acesta se recoltează o dată la patru ani.

‘’S-a defrişat aiurea, o să aducem clone pentru salcâm energetic şi pentru condiţii pedologice mai slabe, să vedem ce se pretează mai bine‘’, susţine Oprea.
Agrifarm are o pepinieră proprie înfiinţată în primăvara anului 2009, pe o suprafaţă de 40 ha, de unde îşi asigură butaşii, dar mai aduce şi unele clone din Suedia. Compania a obţinut licenţa din partea firmei suedeze atât pentru plantare cât şi pentru valorificarea mai departe de material săditor către terţi. In cadrul aceluiaşi proiect, Agrifarm va infiinţa încă 600 ha de plantaţii cu salcie energetică în următorii ani.

Oprea este optimist în ce priveşte dezvoltarea acestor plantaţii în România, având in vedere potenţialul imens al Romîniei în ceea ce priveşte suprafeţele disponibile şi necesarul de acoperit cu energie folosind surse regenerabile, conform Directivelor impuse de UE la care şi România este parte. Dacă nu acţionăm la timp, de această situaţie ar putea profita companii mari străine care îşi pregătesc intrarea pe piaţa locală.

Proprietăţi salcia energetică

Creştere rapidă (3-3,5 cm/zi)
Putere calorică ridicată (4900 kcal/kg)
Adaptabilitate remaracabilă la condiţiile climaterice
Recoltă importantă şi constantă timp de 25-30 ani (35-40 to/ha/an)
Utilizarea terenurilor cu umiditate ridicată, unde alte plante nu pot fi cultivate

Utilizări salcie

Se poate utiliza sub formă de tocătură (la umiditatea obţinută la recoltare, de aprox. 30-35%), în centrale energetice, dar cu ajutorul unor arzătoare speciale (multistoker) de puteri cuprinse între 8 kW – 600 kW ataşabile cazanelor clasice pe lemne sau alt combustibil solid. Tocătura de salcie poate fi folosită şi la incălzirea caselor, instituţiilor (de ex. grădiniţe, şcoli, dispensare, primării etc.)

Tocătura prelucrată în brichete sau in peleţi reprezintă o sursă de energie termică curată şi ieftină pentru incălzire. Salcia se mai utilizează ca materie primă pentru celuloză, industria farmaceutică (aspirină), materie primă pentru alcool metilic, industria hârtiei, industria mobilei şi a lemnelor de construcţii, dar şi pentru construcţii (drumuri temporare, protejarea malurilor apelor)

Avantaje peleţi

• mai economici decât gazele şi păcura
• datorită caracteristicilor fizice sunt uşor de utilizat şi depozitat (1 m3 = 0,650 to)
• valoare calorică ridicată (1 tonă de peleţi ≈ 500 l păcură ≈ 500 m3 gaze naturale)
• formare redusă de cenuşă (≤ 1 %)
• nu conţin materiale (chimice) străine, nefiind dăunătoare sănătăţii.

Plantele energetice, sunt soiuri, care s-au obţinut în urma unor cercetări îndelungate, au o producţie ridicată, sunt experimentate în alte ţări (în Suedia de peste 30 ani se cultivă Salcia), motiv pentru care cultura este sigură şi fără riscuri majore.

Sursa: All about Money

Originally posted 2012-09-22 22:55:45.