Cel mai tare cioban din Europa povesteşte despre afacerea care-i aduce milioane de euro

Cămaşă albă, pantaloni la dungă şi pantofi de lac. Aşa arată cel mai tare cioban din Europa. Coboară din Jeep şi vorbeşte aproape continuu la telefonul Nokia business. Nu miroase a oier. La prima vedere, ai zice că nu ridică un pai de jos.

„Numai dminica mă vede lumea aşa. În rest, sunt în haine de lucru. De la 4 dimineaţa până la 11 noaptea. Ăsta-i programul meu”, spune Dumitru Andreşoi.

E greu să-l prinzi la poveşti. Chiar şi duminica are ceva de făcut. E din Costeşti, dar stă la Călan şi-i s-a dus vestea în toată Europa. E cel mai mare crescător de oi de reproducţie de pe continent. Face ciobănie de 11 ani. În 2001, şi-a cumpărat primele 80 de mioare şi visa să ajungă la 10.000. Cine-l auzea, îl credea nebun. Acum are 20.000 de oi. Afacerea face toţi banii. Îi aduce milioane de euro şi i-a asigurat o ascensiune fabuloasă.

20.000 de oi, 96 de câini, 112 măgari şi 7.000 de hectare de teren

Andreşoi face bani de la 10 ani. „Sunt nepot de cioban. La 10 ani, câştigam 3.000 de lei pe lună păzind oile pe munte. Ai mei erau factori poştali. Aveau salarii de 1.700 de lei”, compară bărbatul de 43 de ani.

Până în ’89, a fost maistru la IFET. În ’97, s-a privatizat – cu un TAF ruginit. Presta servicii pentru ocoalele silvice. Şi-a dezvoltat afacerea şi a câştigat vreo câţiva ani din asta. Când lemnul a început să scârţâie, s-a apucat de ciobănie.

„M-am gândit ce-aş putea face. Voiam ceva ce n-o să se termine niciodată. Am găsit. Mâncarea şi medicamentele. Pentru medicamente, n-am pregătirea necesară, aşa că mi-a rămas mâncarea”, explică hunedoreanul.

A început cu 80 de oi: Ţurcane cu cap negru sau Bălaie de Luncani, cum le spune lumea-n zonă. L-au costat vreo 50.000 de lei, socotind la banii de acum. Rasa e cea mai potrivită pentru un fermier care vrea să facă oierit. „Se adaptează bine la clima din judeţ. Zona noatră e binecuvântată de Dumnezeu pentru creşterea animalelor. Nu-i nici prea rece, nici prea cald. Prin alte părţi, nu le merge bine. Au mai cumpărat unii şi alţii oi de la mine, dar n-au rezistat oriunde”, povesteşte crescătorul.

Andreşoi n-a renunţat complet nici la lemn. A fost prima lui afacere şi i-a rămas la suflet. Are un om care încă se ocupă de ea. Dar nu mai e cine ştie ce. Lui nu-i stă capul decât la mioare. Are 16 turme împrăştiate în opt judeţe. Peste tot pe unde are pământuri. Din Dolj până-n Satu Mare. Pe 15 mai le trimite la păşunat, până la 1 septembrie. Fiecare turmă e în grija a doi ciobani.

În fiecare an, hunedoreanul cumpără oi şi teren agricol pe care cultivă atât cât să-şi scoată animalele din iarnă. Doar porumbul îl ia de la alţii. „După 11 ani de ciobănie, am 20.000 de oi, 96 de câini,112 măgari şi 7.000 de hectare de teren”, socoteşte rapid.

„Am cumpărat multe pe credit”

Dumitru Andreşoi are toate utilajele agricole necesare unui fermier care se respectă. Am cumpărat multe pe credite. Ani de zile a fost plin de datorii ca ştiuca de icre. „Nici nu mai puteam dormi de griji. Stăteam cu frica-n sân să nu-mi ia băncile casa şi să rămân pe drumuri”, îşi aminteşte omul.

Acum, afacerea e profitabilă. Mai ales din 2007 încoace. De când au început să vină subvenţiile.

„Anul trecut, am primit subvenţie 40 de lei pe cap de oaie. Anul acesta ne aşteptăm la mai mult. E an electoral, iar politicienii au nevoie de noi, fermierii”, e convins Andreşoi.

Din toate animalele aflate în proprietatea lui, mai bine de 600 sunt berbeci de reproducţie. Toţi, unul şi unul. Nu-i împreună cu oile decât într-o anume perioadă. Aşa încât mieii să vină pe lume numai după 1 martie. E cea mai bună perioadă, spune omul.

„Atunci e deja cald şi nu există niciun pericol pentru ei. Am făcut experimente în toate perioadele anului şi am ajuns la concluzia că primăvara e cel mai rentabil”, detaliază crescătorul, care are o strategie clară – să cumpere cât mai multe oi, care să fete cât mai mulţi miei, care la rândul lor să fie îngrăşaţi şi vânduţi.

Miliardarul care doarme sub cerul liber

Andreşoi nu lasă nimic la voia întâmplării. Două zile pe săptămână urcă pe munte, să-şi vadă oile. Are oameni buni, dar ţine morţiş să verifice el însuşi animalele. Porneşte la miezul nopţii, lasă maşina în drumul forestier şi urcă la pas zeci de kilometri. Odată cu dimineaţa, ajunge la prima turmă. Echipat cu bocanci şi cojoc, ca toţi ciobanii. Trece de la o turmă la alta. Unde-l apucă noaptea, se întinde pe pământ şi doarme, iar dimineaţa îşi vede mai departe de drum.

„Chiar dacă-s om de afaceri, nu mă dau în lături să trăiesc ca ciobanii mei. Dorm cu ei sub cerul liber şi mănânc conserve şi mămăligă. Nu-i uşor să fii cioban. Stai pe coclauri cinci luni pe an, în ploaie şi-n ninsoare. La voia lui Dumnezeu, că-n vârful muntelui nu poţi face stână sau ţarcuri. E numai stâncă în jur. Anul trecut, 1 iulie m-a prins pe munte, la turma de berbeci. A nins o noapte întreagă, în puterea verii. Dimineaţa, era zăpada pe noi de-un lat de palmă”, îşi aminteşte afaceristul.

Nu uită să vorbească şi despre ciobanii lui. I-a ales pe sprânceană, pentru că nu oricine e bun de oierit. Trebuie să-ţi placă şi să te pricepi. E meserie grea. Spune că-i plăteşte bine. Nu dă cifre, dar face comparaţii: „Câştigă mult. Mai bine ca profesorii. Sunt mulţumiţi, că altfel, n-ar sta lângă oile mele”.

O dată la două săptămâni, Andreşoi le duce merinde – conserve, orez, legume şi pâine de la Sebeş. „Acolo e singura brutărie care face pâinea să reziste o lună”, explică hunedoreanul. În ziua şi la ora stabilită, ciobanii coboară cu măgarii la stână, iau alimentele şi se întorc pe munte. Le păstrează în adăposturi clădite din piatră, să le ferească de jivine.

„Numai de ţigani nu le pot apăra. Vin la furat şi pe vârful muntelui. Nu o dată, mi-au lăsat oamenii flămânzi. E rău şi când plouă 4-5 zile la rând. Ciobanii nu pot aprinde focul, aşa că mănâncă hrană rece”, spune crescătorul.

Ciobanul cu cele mai multe oi cumpără brânză de la alţii

Oile lui Andreşoi iernează la marginea Călanului. În câteva saivane ridicate pe-o colină. Cât vezi cu ochii, e pământul lui. Din spatele blocurilor, până la marginea pădurii. Vreo 300 de oi se plimbă şi acum prin zonă. N-au plecat la munte cu turmele. „La astea o să renunţ. Sunt bătrâne şi trebuie înlocuite”, explică omul.

La 1 septembrie, când oile se întorc acasă, afaceristul le ia la puricat. Pe toate. Îi ia vreo trei săptămâni să treacă prin mână fiecare oaie. „Le verific dentiţia, să ştiu ce vârstă au, şi le selectez pe cele care nu corespund. Mieii şi berbecii îi urc în tiruri şi-i vând”, explică el.

Oricât ar părea de ciudat, cel mai mare oier al Europei cumpără brânză de oaie de la alţi baci. El nu-şi mulge oile până toamna, când înţarcă mieii.

„Nu merită, pentru că mielul are preţ bun – 11 lei kilogramul, în viu. Mai bine îi îngraş şi-i vând. Nu livrez decât o dată pe an. În Turcia, în Italia şi-n Iordania. Cine dă mai mult. Cu lâna nu fac nicio afacere. Anul trecut, am trimis-o în Turcia. Am dat-o de pomană – 2,40 de lei pe kilogram. Cât am luat pe lână, am dat pe tuns”, compară ciobanul, care câştigă anual milioane de euro numai din vânzarea mieilor şi a berbecilor.

Berbecii lui ajung în toată ţara. „Am berbeci buni de reproducţie. Nimeni nu vinde la târguri înaintea mea. Mă bucur că nu muncesc degeaba. După 11 ani, se văd rezultatele. Am cea mai mare fermă de oi de reproducţie din Europa”, se laudă afaceristul.

„Am văzut străinătatea doar cu oile”

Andreşoi e mândru că s-a făcut crescător de oi. De dragul lor, face în fiecare an o sărbătoare. Sărbătoarea oilor de la Costeşti. E cea mai mare expoziţie de mioare din ţară. A pus-o pe picioare pe banii lui şi a ajuns deja la 7 ediţii.

Hunedoreanul este preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Oi „Dacia” Hunedoara şi vicepreşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Oi „Romovis”. Aşa s-a întâlnit, de-a lungul anilor, cu 9 miniştri ai Agriculturii, cu comisari europeni şi cu reprezentanţi ai comisiilor de profil din Parlament, ca să negocieze politicile în domeniul zootehniei. Cu unii, încă mai ţine legătura. Mai puţin cu Mihail Dumitru, care a renunţat repede la minister pentru un post de consilier în Comisia pentru Agricultură de la Bruxelles.

Andreşoi povesteşte că a văzut străinătatea doar cu oile, de când face parte din Federaţie. Că de vacanţe, nici pomeneală. Abia dacă se poate rupe de afacere vreo 4-5 zile pe an. Şi atunci pleacă în zona Braşovului, cu fetele lui. Tot spre munte îl trage aţa. Îşi mai ia trei zile libere şi de Revelion. În rest, muncă şi atât.

Fetele lui nici nu vor să audă de oi

Dumitru Andreşoi are 43 de ani. Îi împlineşte pe 30 iulie. „Sunt orgolios, ca toţi Leii”, se caraterizează scurt. E însurat a doua oară şi vorbeşte cu drag despre toţi copiii lui – trei fete care nici nu vor să audă de oi. Primele două – din prima căsătorie. Una, studentă, cealaltă, elevă pe-a IX-a. Le vede săptămânal. A treia a împlinit doi ani sâmbăta trecută. O laudă că-i „brici” la calculator. În ciuda vârstei şi spre deosebite de el, care nici nu ştie să-l pornească.

„Mi-ar lua cinci minute să-nvăţ, dar nu vreau nici în ruptul capului. Asta mi-ar mai lipsi. Să stau pe Internet ca să văd cum se vând oile şi pământul. N-aş mai dormi nici alea patru ore pe noapte. Am oameni care află preţurile în locul meu. Şi merg pe mâna lor”, explică hunedoreanul.

De fiica cea mare e mândru foc. E studentă la Medicină. I-a luat BMW X3 şi apartament în Timişoara, dar o ţine-n frâu cum poate el mai bine. „Am metodele mele s-o supraveghez. Nu vreau să intre în cine ştie ce anturaj ori să-i facă cineva vreun rău. Îi plac cluburile, dar n-o las în ele decât în vacanţă. Iar când îi dau bani, îi amintesc întotdeauna că ăia sunt bani munciţi. Să nu-i risipească în vânt. Orice ar spune alţii, nu-i o fericire să fii copilul unui om de afaceri. E mai degrabă o povară. Dar copilul îl ai aşa cum ţi-l creşti”, e convins Andreşoi.

Reţeta succesului

„Dacă vrei să faci bani din oi, nu trebuie să-ţi placă somnul”, mai spune afaceristul, care n-apucă să doarmă mai mult de patru ceasuri pe noapte. Oricum, somnul e pierdere de timp pentru el, completează bărbatul, care dezvăluie şi reţeta afacerii de succes: „E simplă. Să faci ce ştii şi ce-ţi place. Ăsta-i secretul. Dacă nu te pricepi, piezi şi vremea, pierzi şi banii. Au încercat şi alţii de prin zonă. S-au gândit: dacă face Andreşoi, facem şi noi. Dar n-au reuşit pentru că nu ştiau nimic despre creşterea animalelor”.

Lui i-a ieşit afacerea. Şi câştigă din plin. Dar dacă-l întrebi de avere, ridică din umeri. „Nu ştiu exact. Trebuie să fi adunat ceva, că nu fumez, nu beau cafea, nu-mi place nici alcoolul şi nici nu pierd vremea cu prietenii. De fapt, nici nu prea am. Doar câţiva – pe care-i ştiu din copilărie. Oamenii de afaceri n-au prieteni”, spune, zâmbind. Socoteşte în mare cam ce-a făcut până acum cu banii câştigaţi din ciobănie – o casă pentru primele două fete şi pentru mama lor, alte două case la Costeşti, pentru el şi pentru părinţi. Mai are un apartament de 90 de metri pătraţi în Călan şi vreo patru maşini de teren cu care cutreieră munţii după turme.

„Îmi iubesc oile mai mult decât pe mine”, spune Dumitru Andreşoi, bucuros că l-a ajutat în afacere tot ce-a învăţat de la bunici, crescători de oi la rândul lor. E cel mai mic dintre cei patru fraţi şi singurul care a intrat în afaceri. „Doar trei mai suntem în viaţă. Fiecare e cu treburile lui. Una dintre surori e stabilită la New York, de mulţi ani. Lucrează în sistemul medical”, mai spune crescătorul, grăbit să se întoarcă la oile lui. Se opreşte din drum doar pentru că şi-a mai amintit ceva. Cum se înfurie când aude pe vreunul că-i spune „Becali de România”.

„Ce comparaţie mai e şi asta?! Becali nu-i cioban. Trăieşte din munca lui taică-său. Sunt coleg de Federaţie cu o rudă de-a lui. Ăla, da – e crescător de animale din moşi-strămoşi, dar Becali n-are niciun amestec cu ciobănia”, încheie ciobanul cu cele mai multe oi din Europa.

Statistica

3 = locul României, în Europa, la creşterea ovinelor, după Marea Britanie şi Spania

02/07/2012 – 13:55 | autor Monna Voinescu, Ziarul Hunedoreanului

Originally posted 2012-12-22 09:57:02.