Tehnologie ecologică pentru protecţia culturilor de plante medicinale (ANGHINARE – Cynara scolymus L.)

Provenind din regiunea medireraneana, anghinarea este pretentioasa fata de temperatura si lumina. De aceea, culturile se vor amplasa in zonele din sudul si sud-vestul tarii, în zone însorite şi cu posibilităţi de irigare. Partea subterană este constituită dintr-un rizom masiv cu numeroase rădăcini adventive. Radacina puternica patrunde adanc in sol, de aceea solicita terenuri profunde, fertile, permeabile. Se comporta bine si pe lunci, pe soluri aluvionare, dar sufera atat din cauza lipsei umiditatii din sol, cat si a excesului acestuia. Amplasarea culturilor trebuie sa se faca tinand seama si de apropierea centrelor de prelucrare in stare proaspata.

În primul anul I de cultură, Anghinarea dezvoltă o rezetă bogată de frunze. În anii următori de vegetatie, începând cu luna aprilie dezvoltă o rozetă de frunze masivă, din care în cursul lunilor iunie şi iulie se dezvoltă o tulpină viguroasă, ramificată la vârf înalta de cca. 2m. Florile de culoare violet spre roşu se formează în vârful fiecărei ramuri şi sunt acoperite de solzi groşi şi cărnoşi.

Una dintre problemele cheie în tehnologia de cultura a Anghinarei, este reproducerea sa în condiţiile de climă temperată specifică Romaniei. Rizomul de Anghinare produce muguri vegetativi la finalul anului I de vegetaţie (lunile septembrie si octombrie).

În perioada sezonului rece, Anghinarea nu rezistă la temperaturi scăzute. În România, s-au încercat diverse forme de protecţie, cu brazdă de pământ, cu folie, cu paie etc. Testele efectuate în cadrul acestui proiect, au evidenţiat faptul ca efectuarea unui tratament preventiv la cultura de Anghinare (anul 1), la sfârşitul perioadei de vegetaţie, duce la protecţia împotriva bolilor care atacă rizomul central. Rizomul de Anghinare are un conţinut ridicat de glucide-inulină, o polizaharidă cu o macromoleculă formată din resturi de fructoză. Microorganismele existente pe rizom acţionează astfel: Bacteriile prin sistemele sale enzimatice dezmembreaza macromoleculele de inulină eliberând frucoza. Urmeaza procese de fermentare si de dezvoltare a fungilor patogeni pe suportul glucidic deja existent. Slăbiţi de acţiunea temperaturilor scăzute din câmp sau în urma acţiunilor mecanice de recoltare, rizomii sunt atacaţi masiv de microorganismele însoţitoare, care uneori pot duce la deprecierea lor, iar în primăvara viitoare se v-a planta în câmp un material biologic cu o mare încărcătură patogenă.

Fenomenul care determină efectul de fitoprotecţie sanitară, este dat de acţiunea sinergică a substanţelor care compun soluţia extrasă, în cooperare cu substanţele deja existente în planta care trebuie tratată. În momentul în care se intervine din exterior cu un biopesticid de origine vegetală în stare nativă, acesta este asimilat de către plantă şi vehiculat în interiorul său, ajungând la nivel celular acolo unde are loc atacul. Planta tratată îşi poate reface sistemul imunitar prin activarea unor informaţii provenite de la substanţele de autoapărare. Utilizarea biopesticidelor vegetale în tratamentele preventive, produce efectul maxim de fitoprotecţie sanitară.

Locul in asolament:
Cele mai potrivite premergatoare pentru anghinare sunt prasitoarele. Cerealele de toamna si leguminoasele reprezinta, de asemenea, culturi dupa care aceasta specie poate sa urmeze in cadrul asolamentului. Anghinarea nu trbuie sa revina pe acelasi teren mai devreme de 4-5 ani.

Lucrarile solului
Lucrarile de baza:
Lucrarilede baza ale solului dupa premergatoarele timpurii constau dintr-o lucrare superficiala efectuata cu grapa cu discuri imediat dupa eliberarea terenului, urmata de aratura adanca la 28-30 cm. In cazul prasitoarelor care se recolteaza tarziu, aratura se face direct la aceeasi adincime.

În condiţiile actuale de câmp, în care încărcătura de seminţe de buruieni depăşeşte cu mult pragul de control al acestora, sunt necesare măsuri premergătoare cum ar fi:
– epuizarea parţială a seminţelor de buruieni din straturile de sol superficial prin prelucrarea cu grapa cu discuri,

– distrugerea mecanică a buruienilor, operaţie care se execută de mai multe ori în perioada sezonului activ. Perioada de pregătire a solului poate dura 2-3 ani, după care sola poate fi utilizată o perioadă de timp pentru culturi ecologice.

Pregatitea patului germinativ:
Se incepe primavara devreme, prin executarea lucrarii de nivelare a araturii. Cu 1-2 zile inainte de semanat se face maruntirea si afanarea terenului cu discul si grapa cu colti reglabili.

Suplimentar, în afară de tratamentul seminţelor şi a rizomilor, efectuat cu biopesticide vegetale, variantă combinată tratată cu substanţe în amestec, sintetizate de mai multe plante, în fracţii diferite (extract total din flori proaspete de muşeţel în combinaţie cu extract fracţionat volatil din frunze de anghinare), se poate face şi un tratament local (numai pe rînd) al solului, cu substanţe vegetale cu calităţi antifungice.

Semanatul

Epoca de semanat:

Anghinarea se seamana primavara catre sfarsitul lunii aprilie, dar epoca se poate prelungi in anii cu desprimavarare tarziepana la sfarsitul primei decade a lunii mai.Prin insamintarea prea devreme creste numarul plantelor care infloresc in primul an, iar prin intarzierea semanatului, cultura se neuniformizeaza prin diminuarea procentului de rasarire. Temperatura optimă de germinare este în jurul valorii de 8^ºC.

Norma de samanta:
Pentru un hectar se folosesc 4-5 kg. de samanta cu valoare culturala ridicata (puritate: 90-95%, germinatie: 75-80%).

Distanta de semanat:
Anghinarea se seamana in randuri la distanta de 70-80 cm, cu masina SPC-6 (8). Pe suprafete mici se poate semana cu plantatorul, in cuiburi departate la 25-30 cm.

Adancimea de semanat:
Pentru cultura de anghinare se recomanda ca insamantarea sa fie efectuata la adancimea de 3-5 cm, in functie de umiditatea solului.

Tratamentul seminţelor de Anghinare:
Pe baza rezultatelor experimentale obţinute în cadrul acestui proiect, în condiţii de laborator sau în câmp pe loturile experimentale, tratamentul seminţelor se poate face cu o variantă combinată cu substanţe în amestec, sintetizate din mai multe plante, în fracţii dferite, în cazul de faţă. extract total din flori proaspete de muşeţel în combinaţie cu extract fracţionat volatil din frunze de anghinare.

Înmulţirea fenotipurilor valoroase de Anghinare:
Anghinarea fructifică şi produce seminţe începând cu anul al-2-lea de cultura, putând fii menţinută în cultură până în anul al-5-lea de vegetaţie.

Pe fenotipul de Anghinare care a fost supus testelor de adaptare la condiţiile de mediu specifice ţării noastre, s-a testat înmulţirea prin menţinerea în câmp a culturii. Atât în sezonul activ cât şi la sfârşitul sezonului de vegetaţie au fost efectuate tratamente preventive care au urmărit protecţia antifungică a culturii de Anghinare.

În cursul sezonului rece al anilor 2004-2006, când minimile termice nu au scăzut sub -20^ºC, a fost constatat un procent de supravieţuire de cca. 80%.

Lucrările de intreţinere

Lucrarile manuale si mecanice:

Imediat dupa rasarire, se incepe prasitul intre randuri, folosind cultivatoarele prevazute cu discuri de protejare. Cand plantele au 2-3 frunze adevarate se face rarirea, lasandu-se o distanta de 20-25 cm.intre plante pe rand, tinzand sa se realizeze o densitate de 6 – 9 plante/mp. Pe masura ce plantele cresc, se ingusteaza latimea de lucru a pieselor active. Dupa realizarea fiecarei recolte de frunze, culturile se prasesc pentru a preintampina pierderea apei din sol.

În anii secetoşi se recomandă udarea de preferinţă prin brazdă. Potenţialul biologic al plantei este utilizat optim când solul din câmpul de cultură atinge cca.70% din potenţialul de reţinere al apei.

Boli, daunatori si combaterea acestora

In anul I de vegetatie, anghinarea este atacata de unii agenti patogeni precum: Ramularia spp. (ramularioza), Septoria spp. (septorioza), Erwinia carotovora (putregaiul radacinilor) si Verticillium spp. (ofilirea frunzelor)

Incepând cu anul al II lea de vegetatie, când plantele de Anghinare fructifică şi produc semniţe, s-a observat că începând cu faza de dezvoltare a bobocilor florali începe dezvoltarea fungilor patogeni. Analizând pe medii de creştere atât in florescenţele cât şi seminţele, a putut fi identificată încărcătura de fungi. Atfel, în condiţiile condiţiilor climatice ale anului 2005, caracterizate prin ploi şi umiditate atmosferică ridicată, capitulele plantelor de Anghinare au fost infectate cu ciuperca Botrytis cinerea, care s-a localizat pe seminţe. Seminţele infectate cu ciuperca Botrytis cinerea, după 2 ore de menţinere în biopesticidul vegetal studiat, au fost libere de ciuperca patogenă. Pe loturile experimentale la care s-a urmărit producerea de seminţe, după înflorirea culturii de Anghinare (anul 2, 3 şi 4), s-au efectuat tratamente preventive în cel puţin trei cicluri, cu durata dintre ele de minim 14 zile, dar cu efectuarea ultimului tratament în faza de prematurare a seminţelor.

Pentru loturile testate pentru producţia de frunze, au fost efectuate tratamente preventive în cel puţin trei cicluri, după recoltarea frunzelor.

De asemenea, Anghinarea poate fi atacată puternic de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. Atacul se manifesta pe capitule. Prevenirea bolii se face prin respectare masurilor de igienă culturală, asolament corespunzator, folosirea de samanta sanatoasa şi efectuarea de tratamente cu biopesticide vegetale în 3 faze distincte : în stadiul de capitul, la începutul înfloririi când florile ligulate de pe margine sunt deschise şi în faza de prematurare a seminţelor.

Testele efectuate în perioada 2004 – 2006 pe seminţe şi pe capitule au dus la identificarea microflorei patogene care a răspuns în mod diferit la tratamentele efectuate cu biopesticide vegetale: Alternaria readeri-dominantă în 2005, Arthrobotrytis oligospora-frecventă în anul 2005, Leveillula taurica, etc.

Dintre daunatori, mai importanti sunt Vanessa cardui (omida scaietilor), Tanymecus spp. (ratisoara), Scotia segetum (buha semanaturilor), Aphis spp. (afide).

Recoltarea

Recoltarea frunzelor de anghinare se face de 3-4 ori in perioada de vegetatie. Momentul recoltarii coincide cu ajungerea frunzelor la maturitaea tehnica, faza care se apreciaza dupa marimea si culoarea lor, care trebuie sa fie verde inchis.

Modul de recoltare
Frunzele de Anghinare se recolteaza manual, cu ajutorul secerii. Unele plante sunt tepoase, astfel incat purtarea manusilor este o utila masura de prevedere.

Frunzele se pun in cosuri si se transporta cat mai repede in vederea prelucrarii in stare proaspata. La fiecare recolta se mentin frunzele tinere din mijlocul tufei. Productia de frunze proaspete este cuprinsa intre 200 – 250kg/ha.

Proiect AGRAL: „Tehnologie ecologică pentru protecţia culturilor de plante medicinale”
INCDSB Bucureşti
Director de proiect: ing. hort. Cătălina Tudora

sursa

Originally posted 2013-01-04 01:59:57.