CE FACE UN PRODUCATOR ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ?

Un agricultor „convenţional” poate deveni practicant al agriculturii ecologice după o anumită perioadă tranzitorie, numită „conversie”.

În această perioadă agricultorul trebuie să înceapă să aplice principiile producţiei ecologice. Perioada de conversie este de doi ani, înainte de semănat în cazul culturilor anuale şi de trei ani în cazul culturilor perene, cu excepţia păşunilor.

Fertilitatea terenurilor utilizate în agricultura ecologică trebuie menţinută şi îmbunătăţită prin introducerea în rotaţia culturilor a plantelor leguminoase, a plantelor cu rădăcini profunde sau folosirirea îngrăşământului verde. Agricultorii pot utiliza în egală măsură încorporarea de substanţe ecologice în sol, sub formă de compost sau nu, în conformitate cu principiile agriculturii ecologice. Pot fi utilizate produse derivate provenind din fermele de animale (de ex. bălegarul de curte) dacă acestea provin din unităţile de creştere a animalelor care
respectă regulile naţionale existente sau, în absenţa acestora, practicile internaţionale recunoscute referitoare la producţia animalieră ecologică.

Bolile, dăunătorii şi buruienile vor fi combătute prin îmbinarea următoarelor măsuri: alegerea de specii şi varietăţi tolerante sau rezistente, un asolament corespunzător, procedee mecanice şi fizice de combatere, protejarea entomofaunei utile prin asigurarea de condiţii favorabile cum ar fi: garduri vii, locuri pentru cuibare, lansare de prădători, arderea cu flacără a buruienilor.

Creşterea animalelelor reprezintă o parte integrantă a fermelor ce practică agricultura ecologică.

Producţia animalieră trebuie să contribuie la echilibrul sistemelor de producţie agricolă prin respectarea cerinţelor nutritive ale culturilor şi prin îmbunătăţirea materiei organice a solului. În acest fel poate
contribui la stabilirea şi menţinerea interdependenţei sol-plantă, plantă-animal şi animal-sol.

Creşterea animalelor în cadrul fermelor ecologice este o activitate legată de pământ. Animalele trebuie să aibă acces la suprafeţe de exerciţiu în aer liber, iar numărul acestora pe unitatea de suprafaţă, trebuie limitat pentru asigurarea unui sistem integrat între producţia animalieră şi producţia vegetală. În acest mod se reduce la minim orice formă de poluare a solului, a apelor de suprafaţă şi a celor freatice.

Numărul de animale se stabileşte în funcţie de suprafaţa disponibilă, în scopul evitării păşunatului intensiv şi eroziunii solului. Utilizarea îngrăşămintelor naturale de la aceste animale nu trebuie să aibă efecte poluante asupra mediului.

În fermele ecologice toate animalele trebuie crescute conform regulilor stabilite în prezentele norme.

Animalele se duc la păşunat pe terenul comun cu următoarele precizări:

• pământul a fost tratat pe o perioadă de cel puţin 3 ani numai cu produse specifice agriculturii ecologice;
• numărul de animale pe hectar să corespundă încărcăturii maxime echivalente a 170 kg N/ha/an;
• orice produse animaliere provenite de la animalele care au fost crescute conform principiilor agriculturii ecologice, nu vor fi considerate ca făcând parte din producţia ecologică, dacă animalele folosesc în comun aceeaşi păşune cu animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile agriculturii ecologice.

Tabel 1: Numărul maxim de animale pe hectar

Conversia animalelor din cadrul fermei se face după următoarea perioadă:

• 12 luni pentru cabaline, bovine şi bubaline pentru producţia de carne şi în orice caz nu mai mult de trei sferturi din durata lor de viaţă;
• 6 luni pentru rumegătoare mici şi pentru porci;
• 6 luni in cazul animalelor pentru producţia de lapte;
• 10 săptămâni pentru păsările destinate producţiei de carne, achiziţionate înainte de a avea vârsta de 3 zile;
• 6 săptămâni pentru păsările destinate producţiei de ouă.
• Fac excepţie viţeii şi rumegătoarele mici pentru producţia de carne, care sunt vândute ca produse ecologice dacă:

1. provin din producţia extensivă;
2. sunt crescute în ferme de producţie ecologică până în momentul vânzării sau sacrificării, pentru o perioadă minimă de 6 luni pentru viţei şi 2 luni pentru rumegătoare mici;

Originally posted 2012-07-07 18:43:22.