Tăiere pomi fructiferi

Printre primele lucrări din an din grădină sunt cele care implică tăierea pomilor fructiferi. Ca definiţie, tăierile sunt operaţii tehnice de dirijare şi tăiere a ramurilor prin care se schimba poziţia relativă a ramurilor în coroană şi a mugurilor pe ramură.

Cu riscul de a repeta ce a mai scris Huni legat de acest subiect am să enumăr şi eu scopurile principale ale tăierilor:

1. Să se construiască un schelet puternic şi echilibrat, suficient ca să susţină producţia, dar să asigure şi condiţiile de lumină şi aeraţie necesare;
2. Să se garnisească la maxim posibil întregul schelet cu ramuri roditoare;
3. Să se menţină prin masuri tehnice o viaţă cât mai lungă a ramurilor roditoare;
4. Să se asigure o longevitate economică cât mai mare pomului întreg, reîntinerindu-l la nevoie.

Tăierile se pot clasifica în patru grupe şi anume:

1. Tăieri de formare

Se aplică pomilor în perioada de tinereţe, până la intrarea pe rod şi urmăresc încadrarea acestora într-o anumită formă de coroană, în concordanţă cu sistemul de cultură sau scopul urmărit. Trebuie reţinut ca la coroanele cu schelet şi mai ales fără sistem de susţinere, aceste tăieri trebuie aplicate riguros, renunţând la puţinele fructe – tentante de altfel – ce apar în primii ani, deoarece în caz contrar la prima producţie serioasă pomii se vor dezbina. Acest tip de tăiere de obicei vizează tăierea în ramuri de vârstă de 1-2 ani şi implică dirijări pentru corecţii de unghiuri de incidenţă şi de ramificare.

2. Tăieri de rărire şi fructificare

Se aplică pomilor pe rod şi urmăresc în principal echilibrarea proceselor de creştere şi rodire pe tot parcursul vieţii pomului, pentru a obţine producţii mari şi constante an de an. Acest tip de tăiere de obicei vizează tăierea în ramuri cu vârstă cuprinsă între 2-3 ani şi implică şi dirijări pentru corecţii de unghiuri de incidenţă şi de ramificare.

3. Tăieri de regenerare

Se aplica pomilor aflaţi în perioada de declin sau de diminuare a rodirii şi urmăresc, în general, prelungirea perioadei de rodire pentru încă câţiva ani. Acest tip de tăiere vizează tăierea în ramuri de o vârstă cuprinsă între 6 – 10 ani.

4. Tăieri de corecţie

Sunt specifice pomilor netăiaţi sau a celor tăiaţi necorespunzător. Acest tip de tăiere vizează tăierea în ramuri de o vârstă cuprinsă între 1 – 8 ani.

Având în vedere că majoritatea cititorilor au pomi pe rod, am să detaliez câteva detalii legate de tăierea de rărire şi fructificare cu promisiunea că în viitorul apropiat am să revin cu probleme legate de tăierea de formare şi schiţe desenate privind tăierile din primii ani. Dar să revenim la tăierile noastre…

Unul dintre profesorii mei de pomicultură ne-a spus la ore:

Dacă ipotetic pui patru pomicultori lângă acelaşi pom, nu rămâne din pom numai ramurile de schelet şi semischelet, dar acest lucru nu înseamnă că vreunul a tăiat greşit.

Această afirmaţie este adevărată în cazul în care acei pomicultori se ghidează după aceleaşi principii şi reguli. Tăierile de rărire şi fructificare urmăresc reglarea echilibrului dintre creştere şi rodire prin normarea încărcăturii de rod, plasarea acesteia la lumină şi forţarea creşterii, apoi asigurarea rodirii constante an de an prin reînnoirea semischeletului şi a formaţiunilor de rod, menţinând forma de coroană. Tăierea de rărire şi fructificare se execută diferenţiat în funcţie de vârsta pomului, prezenţa sau absenţa rodului sau a creşterilor, particularităţi de creştere şi rodire pe care le prezintă combinaţia soi – portaltoi. Astfel pomii tineri se taie cât mai puţin posibil recurgându-se mai mult la operaţii de dirijare a ramurilor pentru a ajunge într-un timp scurt la volumul maxim de creşteri vegetative pe care îl cere forma de coroană. Biologic, problema este întemeiată, întrucât prin tăieri energice , se epuizează pomul, se forţează noi valuri de creştere, care întârzie intrarea pe rod. La pomii maturi tăierile de rărire şi fructificare vor trebui să răspundă la următoarele obiective:

1. Repartizarea uniformă a semischeletului tânăr de o parte şi de alta şarpantelor (ramurile groase ce pornesc de pe ax) la 20 – 30 cm şi nu deasupra sau dedesubtul lor;
2. Apropierea pe cât posibil prin tăieri de reducţie a rodului de şarpante şi subşarpante pentru îmbunătăţirea condiţiilor de hrană.
3. Completarea spaţiilor create accidental în urma frângerii ramurilor sub povara rodului sau din alte cauze;
4. Aplicarea unor tăieri de reducţie prin care se deschide unghiul de inserţie în partea superioară a pomului pentru temperarea creşterii şi unor tăieri de transfer pe semischelet ce reduce unghiul de inserţie (unghiul faţă de verticală) pentru a stimula creşterea în partea inferioară a pomului;
5. Înlocuirea semischeletului viguros din partea superioară a pomului prin tăieri de plafonare a creşterii de vigoare slabă pentru a evita formarea aşa numitelor “pălării” în special la coroanele aplatizate;
6. Scurtarea severă a semischeletului îmbătrânit, în curs de epuizare.
7. Asigurarea, prin tăieri de rodire, a unui raport de 3:1 între formaţiunile care prezintă doar muguri vegetativi şi formaţiuni care poartă muguri de rod; şi a unui raport de 8:1 între mugurii vegetativi şi de rod; sau cca 5-6 muguri de rod pe fiecare cm2 din suprafaţa secţiunii transversale a trunchiului.
8. Pomii la care creşterile sunt slabe iar mugurii de rod sunt în exces se vor tăia sever, pe când pomii cu creşteri exagerate şi fără rod nu se vor tăia sau se vor tăia foarte slab, urmând ca normarea producţiei să se facă anul următor.

Să nu uitam nici de faptul că tăierile aplicate în primii ani de viată afectează pomul toată viţa lui (schelet) şi cele aplicate în timpul rodirii afectează cel puţin trei ani de la efectuarea tăierii.

La fel de importantă este menţinerea subordonării pe verticală a etajelor şi a ramurilor din cadrul etajelor, dar şi păstrarea echilibrului vertical şi cel orizontal(fig.1 şi 2). Unghiurile de inserţie (faţă de verticală) ne vor ajuta menţinerea echilibrului între creştere şi fructificare (fig.3). Cu cât creşte unghiul de la verticală spre orizontală, cu atât se reduce lungimea creşterilor şi apar fructele. Avem un echilibru la un unghi de cca 45º, la care avem creşteri anuale şi producţie de fructe la un nivel echilibrat. Cu cât creşte unghiul spre orizontală se reduce lungimea creşterilor anuale, se măreşte numărul de fructe şi se reduce dimensiunea lor. Pomul doreşte să facă cât mai multe fructe (seminţe şi nu pulpă) pentru a se înmulţi (modul natural de înmulţire în flora spontană), iar dacă nu intervenim prin tăiere de normare a rodului, nu vom avea fructe de calitate.

Cu convingerea că am reuşit să răspund la câteva întrebări legat de tăierea pomilor fructiferi vă urez spor la tăieri şi recolte frumoase. În cazul în care aveţi întrebări suplimentare (şi presimt că veţi avea ), nu ezitaţi să le puneţi şi vă vom răspunde cât mai repede posibil.

Toth Istvan

Originally posted 2012-01-25 11:01:45.