Păducelul (Crataegus monogyna)

Păducelul (Crataegus monogyna) este un arbust (2 – 6 m) din familia Rosaceae, spinos, cu tulpina neregulata si cu o coroana rara. El are florile albe și fructele roșii ce au un miros caracteristic și un gust amărui. Din ele se obțin extracte care sunt folosite în primul rând, la ameliorarea tulburărilor legate de problemele cardiace cu substrat nervos.

Răspândire
Păducelul este răspândit în Europa Centrală, dar poate fi întâlnit și în Asia de Sud-Vest până în Afganistan. El crește pe solurile calcaroase sub formă de tufișuri la liziera pădurilor.

Utilizare
Ceaiul de păducel are un miros neplăcut și un gust fad, dar se poate aromatiza cu lămâie sau alte extracte. Ceaiul este utilizat în:

• Tulburări de ritm cardiac, tahicardie paroxistică, extrasistole, tulburări cardiace de origine nervoasă.
• Eretism cardiac, insuficientă cardiacă, angina pectorală stadiile I si II, algii precordiale, tahicardie.
• Florile sau fructele de păducel asociate cu valeriana, vâscul și talpa gâștei își potențează efectul medicinal.
• Adjuvant in afecțiuni cardiace cu substrat nervos, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, aritmii, hipertensiune arterială.

Acțiuni: Cardiotonic (efect inotrop pozitiv), coronarodilatator moderat ( crește fluxul sanguin la nivelul arterelor coronare)

Frunzele paducelului sunt rombic ovale, cu lobi adanci, pe fata sunt foarte lucioase, iar pe dos sunt verde inchis. Florile sunt grupate in buchetele albe. Fructele la maturitate sunt rosii, dar exista si o specie de paducel cu fructe negre. Acestea din urma sunt mai gustoase decat surorile lor rosii, daca sunt consumate proaspete . Se utilizeaza florile cu frunze sau fructele, ovoide, de 7-10 mm in diametru, carnoase, cu 1 sau 2 samburi, in functie de specie.

Compozitie chimica
Florile si fructele de paducel contin 13% procyanidine oligomerice, 1,2-2,2% flavonoide, incluzând în acestea flavonoli şi derivaţi ai flavonelor, ca de exemplu hyperozidul, vitexinehamnozidul, rutina, vitexina. Mai contine amine, catechine, fenoli, acizi carboxilici, purine, steroli, acizi triterpenici, in special  oleanolic, ursolic si crategolic, ulei esential care contine aldehida anisica, taninuri de natura catehica, pectine, saruri minerale si multe alte substante active.

Fructele conţin taninuri de natură caltehică, vitaminele B1 şi C, antociani, flavonoizi, acizii: tartric, citric, ursolic, oxalic, nicotinic, clorogenic, sorbitol, colină, acetilcolina, glucoză, fructoză, pectine, ceară, ulei gras, substanţe minerale. In seminţe nu  se gasesc substanţe active.

Prin compozitia sa formata din flavonoide si procyanidine paducelul are o actiune inotropica care se manifesta prin efectul sau pozitiv asupra contractibilităţii musculare. Preparatele standardizate din flori si frunze au rolul de a creste contractibilitatea celulelor miocardului cu  aprox. 150% la o concentratie de 120µg/ml. In extractele apoase paducelul are rolul de a dilata vasele coronariene.

Paducelul administrat sub forma de macerate sau extracte fluide din planta, are o actiune cronotropica (regularitatea şi frecvenţa ritmului) inhibând astfel aritmiile cardiace.

Mai multe studii de specialitate au demonstrat ca extractele imbogatite in flavonoide cresc fluxul sangvin semnificativ.
In urma administrării preparatelor pe bază de păducel, in cazurile de insufîcienţă cardiaca de stadiul II s-a constatat că în acelaşi timp creşte activitatca cardiacă şi descreşte rata presiunii cardiace.

Fracţiunile fenolice împreună cu flavonoizii au acţiune antioxidantă remarcabilă. De asemenea, au fosi demonstrate efectele sedative si diuretice.

Interesant este ca nici din fructele si nici din florile paducelului, care au proprietati aproape identice, nu s-a putut determina prin izolare un principiu activ care sa-i poate explica actiunea terapeutica. Substantele sale sunt eficiente numai in complexul natural reprezentat de planta ca atare.

De precizat deasemenea ca planta preparata prin procedee termice (adica “ceaiul”) este net inferioara ca si putere curativa pulberii, infuziei combinate sau tincturii, forme de extractie care pastreaza mult mai bine proprietatile plantei

Recomandari:
Este recomandat în cazurile uşoare de bradiaritmie, în tahicardia paroxistica, hipertensiune, arterioscleroza, ca vasodilatator coronarian, ca sedativ şi antispastic.

Preparatele pe bază de Păducel se vor utiliza numai la recomandăriie medicilor, in cazul bolnavilor cardiaci.

Atât florile cu frunze cât şi fructele de păducel constituie unul dintre cele mai importante MEDICAMENTE de origine vegetală.

Indicatii
Intern este recomandat in urmatoarele afectiuni:

• tulburari de ritm cardiac (palpitatii) – sub forma de pulbere. Este recomandata in special pulberea din flori dar s-a observat o eficienta mai mare in utilizarea simultana a pulberii de flori si fructe. In cazul aritmiilor pregnante, tratamentul trebuie mentinut inca 3-4 saptamani dupa disparitia totala a simptomelor neplacute. In cazul tratamentelor de lunga durata se poate folosi la la fel de eficient tinctura de paducel, o lingurita de patru ori pe zi, vreme de 6-12 luni
• cord hipertonic –  se recomanda infuzie de ceai combinata din fructe si flori de paducel. Se consuma 2-3 cani pe zi. Tratamentul dureaza cel  putin 3 luni.
• degenerari ale cordului si scleroza coronariana la persoanele in varsta, ischemie cardiaca (adjuvant) – infuzie de ceai combinata din fructe si flori de paducel. Se consuma 3 cani pe zi in tratamente de durata.  Se poate folosi tinctura de paducel, in cazul in care aportul masiv de lichide nu este indicat: 4 lingurite pe zi tinctura de paducel.
• adjuvant in angina pectorala – sub forma de pulbere din flori si fructe. Se consuma 4 lingurite pe zi, pe stomacul gol, cu rol adjuvant.
• arterioscleroza – sub forma de pulbere. Un randament mai mare il are paducelul in combinatia cu anghinare si patlagina, in proportii egale.
• hipertensiune arteriala, tensiune arteriala oscilanta – o lingurita de pulbere din fructe si flori se ia de 4 ori pe zi, in cure de lunga durata (6 luni cel putin).
• circulatie periferica deficitara, varice si hemoroizi – infuzie de ceai combinata.
• tulburari congestive la menopauza – infuzie combinata din fructe, 2 cani pe zi. In cazul aparitiei in perioada menopauzei a unor stari de iritabilitate intensa, bufeuri, lipsa controlului emotional, in paralel cu infuzia se va utiliza sublingual, de 4 ori pe zi, cate o lingurita din pulbere de flori de paducel.
• nevroza, nervozitate la copii si adolescenti – infuzie combinata de flori de paducel.
• adjuvant celulita, obezitate – infuzie combinata de flori si fructe de paducel. Se bea o cana inainte de fiecare masa.
• surmenaj in cazul batranilor – sub forma de pulbere de fructe si flori de paducel.

Alte utilizari interne: Fructele sunt indicate in plus in boli ale faringelui, diaree, angina, albuminurie, litiaza urinara, leucoree. S-a observat si un efect de stimulare imunitara exercitat de fructele si florile de paducel, acestea fiind recomandate in cura, sub forma de pulbere sau infuzie combinata, pentru intarirea rezistentei la boli infectioase.

Administrare:
Pulberea – planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea dupa care se cerne printr-o sita. De regula se administraza, o lingurita rasa de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
Infuzia combinata (250 ml.)- 1-2 lingurite de pulbere de flori sau fructe de paducel se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pastreaza, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora acest preparat. Doza – 3 cani pe zi.

Contraindicatii: Nu se cunosc.

Observatii: Pentru tratarea cu eficienta a bolilor cronice, mai ales cardiace, circulatorii sau cerebrale, tratamentele cu paducel sunt de lunga durata(de la 6 luni in sus).

Originally posted 2012-11-12 20:54:10.