Rasele de iepuri

Uriasul Belgian
Rasa a fost formata in jurul anului 1825, in districtul Gand din provincia belgiana Flandra (modul de formarea a rasei este neclar). Actualele calitati se datoresc in mare masura crescatorilor belgieni, care printr-o munca asidua de ingrijire si selectie au creat o rasa care s-a impus in intreaga lume.

Rasa a fost preluata si iar prin selectie, factorii de mediu, incrucisari si nu in ultimul rand din dorinta crescatorilor din diferite tari de a creea rase noi, s-au fixat caracterele dorite si asa au aparut o serie de denumiri, precum Uriasul German, Uriasul Maghiar.

O caracteristica convenabila este dezvoltarea rapida a tineretului, care in a 3-a luna poate atinge greutati ce trec de 3 kg, fapt ce permite crearea liniilor de masculi pentru incrucisarile industriale.

Greutatea medie la adulti este de 7-8 kg, dar sunt exemplare ce ajung si la 12 kg. Femele sunt apte de reproductie la 8 luni (dupa aceasta varsta se pot ingrasa si deveni sterile), iar masculii la 9 luni. Prolificitatea medie este de 5-7 pui la fatare.

Caractere de exterior:

• capul este relativ mare, ochii mici, de culoare bruna la iepurii de culoare inchisa si roza la cei de culoare deschisa
• urechile lungi (20-24 cm), cu varfurile rotunjite, mobile si tinute in forma de V;
• gatul este relativ gros, salba aproape enexistenta la masculi; la femele salba este usor dezvoltata, intinzandu-se pe membrele anterioare;
• corpul este cilindric, cu pietul si crupa larga, linia spinarii dreapta sau putin lasata si bine dezvoltata;
• membrele sunt musculoase, puternice, unghiile brune-negricioase sau albe (de culoarea parului de pe trunchi);-culoarea blanii poate fi : neagra, aguti roscat, alba, albastru-cenusiu si baltata.

Ca defecte sunt: marime si greutate necorespunzatoare, cap berbecat, pete la ochi, urechi ascutite sau lasate in jos, piept ingust, crupa tesita, parul lung sau lanos, blana de nuanta galbuie.

Marele Alb
Rasa s-a format in Belgia si Germania prin selectia iepurilor din rasa Urias Belgian si este de talie mai mica decat rasa din care provine, greutatea medie fiind de 6-7 kg.

Prolificitatea medie este de 5-7 pui la fatare si ating maturitatea sexuala la cca 10 luni.

Caractere de exterior

• capul la masculi este rotunjit si la femele mai alungit, ochii de culoare roz (pupila rubinie inchissi irisul mai deschis);
• urechile au o lungime de cca 118-20 cm, cu varfurile rotunjite;
• gatul la masculi este fara salba ; la femele insa se poate intalni o usoara salba.
• corpul cilindric, voluminos si bine legat;
• culoarea blanii este alba cu par des, scurt si matasos, iar pielea nu prezinta pigment.

Uriasul gri german
Este cea mai raspindita rasa de iepuri de la noi din tara datorita marimii sale spectaculoase. Isi are originea in provincia Flandra din regiunea Gent-Belgia, unde s-a organizat prima asociatie din lume a crescatorilor de iepuri HET HEERHNOF. Nu se cunoaste cum a aparut aceasta rasa. Unii sustin ca s-a format din iepurele belgian in urma unor selectii, altii subscriu la ideea unei mutatii genetice. J. K. Schultz, in “Scrisori din calatorii in Belgia”-1896, mentioneaza ca nenumarati crescatori se intrec in innobilarea uriasilor din Flandra, insa nu se pomeneste nimic despre originea rasei. Waser (1893) considera ca la originea Uriasului s-ar afla iepurele gri-francez.

Urechile atirninde ale acestui iepure (in conditiile pedoclimatice ale Belgiei, cu temperaturi mai scazute), s-au scurtat si transformat in urechi drepte, verticale. O alta ipoteza germana considera ca uriasul a rezultat di iepurele de cimp cu urechi drepte si late tipuri de iepuri gri. Din Belgia aceasta rasa s-a raspindit apoi in alte tari. In Germania apare intre 1880-1890, exemplarele cele mai grele cintareau 4-5 kg, rar 6 kg. Blana avea o culoare gri, dar erau frecvent intilnite anomale cu pete albe pe frunte, piept si picioare. De altfel, standardul belgian din aceasta perioada considera petele albe o caracteristica, un insemn de rasa. Crescatorii germani si cei englezi puneau mare accent pe exemplarele monocolore, fara pete, iar in cresterea prima orientare era catre lungimea trunchiului. Unele date culese din ezpozitiile organizate in perioada anilor 1900-1910 in Germania releva faptul ca uriasii erau lungi, dar cresterea in greutate era mica.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, crescatorii de uriasi s-au orientat catre criterii economice, renuntindu-se la lungime, in favoarea latimii, grosimii si in general, un accent deosebit punindu-se pe masivitatea corporala.

S-a trecut la cresterea iepurilor care prezentau o conversie buna a furajelor, in paralel imbunatatinde-se si calitatea blanii. In felul acesta, a fost satisfacuta si o cerinta a blanarilor, prin obtinerea de blanuri mari si dese.

La noi in tara, primele nuclee de Urias german s-au format in perioada anilor 1935 -1939 in orasele Timisoara si Brasov. Dupa anul 1975 sint introduse si primele exemplare de Urias Gri German urmate apoi de alte importuri efectuate cu ocazia expoziilor de Wels, Amsterdam, Leipzig, Brno etc.

Conditiile pedoclimatice ale tarii noastre ofera posibiliati ideale pentru cresterea si extinderea rasei.

Crescatorii Uriasului Gri de rasa pura de la noi din tara au demonstrat pricepere si talent, colectiile lor fiind laureate cu inalte distinctii la diferite expozitii internationale.

Fluture urias german
Paternitatea sa este atribuita iepurelui de casa Urias Belgian, raspindit mult in tinutul Rinului pina in 1905 si rebotezat in 1916 in iepure de casa Urias German.

Uriasul German i-a transmis o serie de particularitati specifice, evidentiate prin marimea si conformatia corpului. Iepurele belgian era cunoscut si sub denumirea de “Nas alb”, datorita capului alb. Uriasul pestrit avea initial o structura corporala asemanatoare cu cea a belgianului, fiind insa cea mai fina, mai delicata, prezentand petele de culoare specifice rasei, fara a avea desenul specific al capului, desenul fluturelui si punctele maxilarelor, dar avind inele din jurul ochilor. Exemplarele pestrite au fost prelucrate ulterior, obtinindu-se desenul specific al capului de la Uriasul pestrit iar in 1908 Uriasul pestrit a fost recunoscut ca o noua rasa.

Neozeelandez rosu
S-a format in America de Nord, in anul 1910, provenind din iepurele de casa “Roscat de Bourbogne”. Culoarea blanitei este ros-galbena de nunanta inchisa. Este o rasa foarte apreciata pentru carne si coloritul remarcabil al blanitei. Are greutatea medie de 4 kg. Corpul de marime mijlocie; capul mare, lat, mai rotund la mascul si mai alungit la femela; urechile de maxim 13 cm lungime, destul de late, cu virfurile rotunjite, purtate drept; ochii rosii; gitul scurt si gros. Trunchiul este cilindric, bondoc, cu capete late si musculoase, spinare.

Originally posted 2012-04-14 15:18:35.