Raoul Weiss: “Civilizaţii Europei de azi sunt ţăranii români”

E scriitor, traducător, vorbitor a şapte limbi, vorbeşte impecabil româna şi maghiara, a lăsat cariera universitară europeană şi mirajul turnului de fildeş occidental şi s-a mutat la Mera, lîngă Cluj. E Raoul Weiss, omul care s-a născut în Alsacia şi a ales o nouă patrie: Transilvania.

Şi poate cel mai în măsură să vorbească despre două lumi paralele, a noastră şi a europenilor. Are şi dezamăgirea creatoare, dar şi distanţa necesară ca să facă asta, scrie citynews.ro

Stai într-un sat din Transilvania, aproape de Cluj, deşi eşti scriitor. Ai predat la universităţi, vorbeşti şapte limbi. Deci eşti, într-un fel, cetăţean global. Ce lipseşte dincolo, în Occident, şi ai găsit în Transilvania ca să te hotărăşti să te muţi aici?

Raoul Weiss: Aici am găsit omenia. Occidentul de azi e reprezentantul unui proces de cel puţin 30-40 de ani de dezumanizare a societăţii, sub influenţa neo-liberalismului. Când omul e redus la o funcţie de producere şi consum, rămâne din el ceea ce vedem azi în Occident: un roboţel isteţ, foarte eficient în urmărirea propriului interes. Un aparat destul de bine pus la punct şi absolut gol din punct de vedere spiritual.

Psihologic, fără nicio legătură emotivă adevărată cu vreo comunitate familială, naţională, regională sau lingvistică. O variantă a omenirii cu care eu nu mă mai identific deloc. Eu mă simt mult mai comfortabil emoţional, liniştit, acasă, într-o societate de români sau unguri din Transilvania, decât printre studenţi, pedagogi, salariaţi, sau orice altă categorie socială de la Paris, Strasbourg sau Berlin.

Cum te-ai acomodat aici? Cum te înţelegi cu ţăranii din Mera? Găsiţi subiecte despre care să vorbiţi?

Desigur, nu sunt aceleaşi subiecte pe care le-aş aborda cu dumneavoastră, nu aş vorbi cu ei despre ceea ce vorbim noi acum. Acolo nu am cum să vorbesc despre asta şi tocmai aceasta este tragedia societăţii tradiţionale: ea, cultural, nu este echipată conceptual, pentru a măsura primejdia care se apropie. Asta e o foarte mare problemă, care a fost sesizată de cei care au încercat să conceptualizeze problema asta.

Cum ar putea societăţile tradiţionale să reziste globalizării? E întotdeauna aceeaşi poveste – omul tradiţional nu înţelege logica globalizării. Și fiindcă nu o înţelege, nici nu are arme împotriva ei.

Hungtington v-ar privi cu invidie şi mirare, apropo de ciocnirea civilizaţiilor. Eu am puţin spre deloc simpatie pentru Hungtington.

Ce am încercat eu să fac este o reîntoarcere la civilizaţie. Ce pe mine mă atrage cel mai mult în Ardeal este supravieţuirea – drept e, doar sub formă de rămăşiţe – a unei mari civilizaţii tărăneşti europene. Termenul acesta de civilizaţie ţărănească trebuie subliniat, pentru că în România există încă, în masele urbane, ideea modernităţii mijlocii, prejudecata care opune civilizaţia şi ţăranul, ceea ce iarăşi e o greşeală enormă.

Barbaria modernă de la care eu încerc să fug a fost creată de lumea industrială – acapararea societăţii prin tehnică. Cei cu adevărat civilizaţi în Europa de azi sunt ţăranii români, cei care au rămas, desigur şi care au rămas şi cultural ţărani. Nu e destul să te ocupi cu agricultura sau să stai într-un sat ca să fii, antropologic, ţăran. Mă refer aici la ţărănia culturală şi la păstrarea tradiţiilor caracteristice lumii ţărăneşti tradiţionale. În acest moment, eu consider că m-am întors spre civilizaţie, civilizaţie care era reprezentată şi în regiunea în care m-am născut, dar a fost exterminată de barbaria tehnică.

Ce se întâmplă acum, în toată această confuzie din interiorul Uniunii Europene? Noi ne aşteptam la mutaţii culturale benefice, care să aducă un plus de complementaritate fiecărei culturi şi, de fapt, asistăm la o bătălie în cuşcă în care fiecare ţară încearcă să dea vina pe cealaltă. Italia pe Spania, Spania pe Grecia, Grecia pe Germania şi tot aşa.

Uniunea Europeană, ca întreg, e pe moarte, e pe cale de dispariţie. Cred că pentru ţările periferice şi nou aderate în spaţiul european asta e o veste bună, pentru că pentru ele – România, Ungaria, Bulgaria – Uniunea Europeană nu a fost niciodată altceva decât o structură neo-colonială.

Ce era în cadrul aşa numitei fraternităţi socialiste, Uniunea Sovietică, e acum nucleul ţărilor conducătoare în cadrul UE. Practic, e vorba de Germania şi Franţa – una are industria, alta armata, iar împreună, au o majoritate cel puţin relativă în instituţiile europene. Cazul cel mai ilustrativ este exemplul gazelor din reţelele de distribuire din România, unde există un monopol de stat, un monopol dublu privat – sudul României la francezi, şi nordul, mai ales Transilvania, la nemţi.

Plătim gazul la preţ de Germania pentru o stare a ţevilor care, în mare, nu a evoluat de prea mult timp. Mari lucrări de modernizare nu au fost făcute. Asta e toată povestea, nu numai a Uniunii Europene, ci a catastrofei neo-liberale din Occident de 30 de ani încoace – şi anume acapararea statelor de o oligarhie industrial- financiară. Voi chiar aţi crezut că o să fiţi egalii nemţilor sau ai francezilor? Să fim serioşi: uitaţi-vă la Ungaria: cum a mişcat în front, cum a fost amendată.

E o formulă nouă? O reinventare a Evului Mediu? Asistăm la o nouă colonizare?

Tema asta cu întoarcerea în evul mediu şi neo-feudalitate e una recurentă. Oricât de groaznic sună neo-feudalitatea asta, românul – cumva inconştient desigur – rămâne optimist. Domnitorii feudali ţin un predator şi au grijă de robi pentru simplul motiv că feudalismul clasic din Evul Mediu însemna că domnia e legată de pământ. Deci dacă faci abuz, dacă duci masele până la înfometare şi la moarte, ai o problemă, că nu mai ai pe cine să exploatezi, cine să lucreze pământul.

Capitalismul financiar globalizat de azi a rezolvat această problemă într-un fel şi mai eficient şi cu mult mai mult potenţial ucigaş. Bechtel, E-on Gaz şi cu prietenul Jeffery Franks de la FMI vin în România, iau ce e de luat şi se cară. Că lumea e lungă şi lată – mai sunt India şi Brazilia de exploatat.

Dar oamenii primesc cu braţele deschide, cu o anumită ospitalitate şi entuziasm această colonizare. Aşternem covorul roşu.

Eu nu susţin isteria anti-comunistă care e la modă în ţările de est, dar comunismul e de vină în povestea asta, pentru că a obişnuit masele cu discursul acela idealist şi stupid, cu un stat, cu un partid care îţi vrea binele. Povestea asta e frumoasă, dar din păcate nu există. Credinţa în bunăvoinţa statelor, a ţărilor şi a guvernelor a supravieţuit pentru populaţie şi iată că nu sovieticii au profitat de ea, ci fraţii lor din vest.

Ce e, de fapt, în concepţia dumneavoastră, Uniunea Europeană?

Dacă o privim din perspectiva României sau Ungariei, pentru că profilul e foarte asemănător şi în relaţiile lor cu ţări precum Germania, dar şi Finlanda, UE e o structură de colonizare.

financiarul.ro, 21 august 2013

Originally posted 2014-01-21 20:24:42.