Producătorii locali de conserve din legume lucrează aproape la jumătate din capacitate, pe fondul concurenţei importurilor, dar şi a mărcilor proprii. Nu mai vorbim de lipsa de materii prime.

În ultimii ani, foarte mulţi jucători au fost scoşi de pe piaţă, după ce au fost nevoiţi să producă, la presiunea marilor retaileri mărci proprii, care concurează celelalte produse ale fabricilor prezente în reţelele internaţionale de magazine. .

‘’Diferenţa de preţ între produsele realizate sub brand naţional şi cele sub marcă proprie este de 20-30%. În acelaşi timp, cheltuielile de marketing depăşesc în unele cazuri şi 50%‘’, se plânge Aurel Tănase, directorul general al patronatul Romconserv.

Patronatul solicită Ministerului Agriculturii să intervină în relaţia dintre producători şi retaileri, pentru a se depăşi situaţia. Nu de alta, dar Codul de bune practice de care s-a tot vorbit în urmă cu câţiva ani, nu este aplicat. Mai precis, Romconserv solicită Ministerului Agriculturii să aibă în vedere reducerea taxelor impuse de magazine sau chiar anularea în cazul produselor tradiţionale, cum se întâmplă în alte ţări. Reprezentanţii Romconserv dau drept exemplu Ungaria, unde taxele de marketing variază între 5 şi 15%.

Producătorii se mai plâng că plătesc tot felul de taxe retailerilor pentru listare, deschidere de magazine noi, servicii marketing şi promovare sau promoţii care de multe ori nu sunt justificate. În final, veniturile obţinute de jucătorii din piaţă – evaluată la circa 700 milioane de euro – se reduc cu circa 20%.

Reprezentanţii Romconserv nu exclud însă faptul că producătorii de mărci proprii fac rabat la calitate, pentru a se putea încadra în costuri. Oricum, numărul jucătorilor scoşi din piaţă de practicile retailerillor este tot mai mare de la an la an.

Concurenţa importurilor

Aurel Tănase spune că importurile concurează tot mai mult producţia locală de conserve. De multe ori, acestea ajung vrac în România, fiind ambalate în ţară. Aşa de exemplu, s-a ajuns să se importe vrac castraveţi muraţi din Vietnam sau India sau pastă de tomate din China.

De altfel, cifrele sunt mai mult decât alarmante. Din consumul de 50.000 de tone de pastă de tomate, producţia locală este de doar 100 de tone. Declinul a avut loc în contextul în care statul nu a mai susţinut tomatele pentru industrializare în 2012. Drept urmar şi suprafeţele cu tomate s-au redus la 400 ha, comparativ cu peste 1.000 în anii anteriori.

Viorela Pitulice › 24-04-2013