Pesti

Bibanul (Perca fluviatilis)

Bibanul este una din speciile cele mai raspandite din tara noastra fiind intalnit in ape limpezi si lin curgatoare. Mediul sau preferat il constituie baltile si lacurile dar poate fi intalnit incepand din zona raurilor de deal si pana la Dunare. Este un peste usor de recunoscut datorita aspectului si coloritului sau aparte: trup oval, cu regiunea anterioara inalta, spate arcuit, prevazut cu doua inotatoare apropiate, cea din fata fiind mai mare si tepoasa. Gura este mare, cu dinti mici si desi. Coloritul este verde-cenusiu cu reflexe aramii iar burta cenusiu-alburie cu tente de galben. Pe spate bibanul are 5-9 dungi verticale, inchise la culoare iar inatatoarele abdominale sunt rosii. Dimensiunea medie la maturitate este de 30 cm, cu greutatea de 200 – 500 grame, ajungand in mod exceptional la 60 cm si 5 kg greutate. Bibanul este un peste lacom si se hraneste aproape numai cu hrana vie: pestisori, vietati mici, larve, insecte, melci. Este un peste sedentar. Depunerea icrelor are loc in perioada martie-mai cand umbla asiduu dupa hrana. Locurile preferate de panda sunt cotloanele de langa mal, radacinile din apa. De obicei pornesc la atac ziua, in carduri – intre ape (1-1.5 m adancime). Bibanii traiesc in grupuri ierarhizate, avand in frunte 1-2 conducatori care prefera apele mai adanci, fapt ce genereaza un comportament concurential foarte special. Bibanii inoata foarte repede si urmaresc prada pana la completa ei epuizare. Pe canicula nu este activ preferand apa mai rece, fapt ce face ca bibanul sa fie unul din pestii cei mai activi iarna.

Pescuitul bibanului cu undita este foarte spectaculos. Se poate folosi o varga usoara si lunga, cu fir de 0.18-0.2 mm, cu carlig nr. 3-8 (8 pentru momeli mici, rame). Se recomanda ca momeala sa fie activa (rama vie agitata, pestisor viu) sau agitata de pescar, bibanul fiind receptiv la tot ce tremura. De retinut ca atunci cand prindem mai multi bibani si „toana” se opreste brusc, nu trebuie sa renuntam ci sa avem rabdare deoarece cardurile de bibani revin mereu in acelasi loc.

Pescuitul cu naluci este foarte atragator aducand pescarilor cele mai mari capturi. Lingura va fi armata cu un carlig triplu; s-a dovedit ca nu este necesar sa impodobim carligul cu ciucurei si alte accesorii. Naluca va fi agitata prin miscari ascensionale si apoi scufundari. Trebuie dovedita prudenta la scoaterea bibanului din apa deoarece inotatoarea dorsala deseori ne poate rani. Lupta bibanului este de regula relativ scurta.

Bibanul este un peste valoros, cu carne dulce si este foarte mult consumat sub forma de „saramura”, fript pe o tabla si apoi pus in apa sarata. Datorita acestor calitati, braconajul a condus uneori la depopularea masiva a bibanului in numeroase lacuri si balti de ses.

Carasul
Raspindit in toate baltile din tara, in Delata Dunarii si lacurile de acumulare, carasul este cel mai popular si indragit peste de la noi. Reproducerea carasului are loc in perioada primaverii, aprilie-iunie. Carasul este un peste de talie medie ajungind pina la 3.5 kg. Dimensiunea minima acceptata pentru exemplarele retinute de pescari este de 15 cm. Modul de hranire este similar cu cel al crapului, hranindu-se atit cu vegetale cit si cu larve, insecte. Nada preferata a carasului este pe baza de cereale macinate in amestec cu arome iar ca momeli mentionam viermusii de carne, rimele, miez de piine, mamaliga etc. Momelile combinate (carcalete din viermusi si mamaliga, rima si mamaliga etc) se para ca sunt cele mai potrivite pentru caras. De regula carasul prefera zonele nisipoase hranindu-se pe fundul apei

Crapul (cyprinus carpio)
In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite riuri cu ape domoale si este unul dintre trofeele cele mai rivnite de pescarii sportivi. In prezent exista mai multe rase de crap (Romanesc, Salonta, Novac) care au un comportament relativ asemanator si ca atare le vom discuta la modul global. Crapul este un peste de talie mare, exemplarele mari depasind 35 kg. Temperatura optima de hranire a crapului este de 19 C fapt pentru care primavara si toamna sunt anotimpurile cele mai spectaculoase la pescuitul crapului. Reproducerea are loc in aprilie-mai. Este un peste care se hraneste atit cu vegetale cit si cu viermi, insecte. Nada preferata de crap este pe baza de cereale si arome (anasonul da rezultate bune) iar ca momeli sunt des folosite porumbul conservat, fiert sau crud (de lapte) precum si griul fiert, mamaliga, cocolosul (piine preparata cu diverse ingrediente), boilies, rime, coropisnite, viermusi. Crapul maninca pe fundul apei preferind zonele cu gropi, miloase. La pescuitul sportiv este permisa retinerea exemplarelor cu lungime de peste 30 cm.

Pastravul (Salmo trutta fario)

Pastravul face parte din familia salmonizilor. Patravul are o mare varietate de culori rareori fiind intalnite doua exemplare identice. Unii sunt mai deschisi la culoare, verde-albastru pe spinare, argintii pe flancuri, altii sunt cafenii pe spate, aurii pe flancuri si albi pe burta. Cuoarea este influentata de mediul inconjurator. In toate cazurile sunt prezente punctele rosii sau negre din zona flancurilor si spate. Pastravul comun este cel mai raspandit la noi in tara. Ca varietati de pastrav mai mentionam „fantanelul” (Salvelinus fontinalis) – peste frumos colorat, „pastravul curcubeu” (Salmo gairdneri irideus)-cu puncte negre in loc de rosii. Pastravul poate atinge la maturitate o greutate de pana la 6 kg si 70 cm lungime. Marimea legala de pescuit este de peste 20 cm, fiind socotit bun pastravul de cca. 1/2 kg si foarte bun cel de cca. 1 kg.

Pastravul traieste in ape de munti, reci si limpezi, bine oxigenate, cu fund pietros, in special din zona izvoarelor. Temperatura optima a apei este de 10-12 C pentru fantanel si de 14-19 pentru curcubeu. De la 19 C apa devine slab oxigenata si pestele nu mai mananca. La noi in tara il intalnim in unele lacuri montane: Bucura, Gemena, Zanoaga (Retezat), in lacul Galcescu, la obarsia Lotrului si in Lacul Rosu (Gurgiu), acumularile Izvorul Muntelui, Tarnita, Valea Draganului. Locurile preferate de pastrav pentru odihna si panda sunt cotloanele din maluri, golurile dintre stanci si pietre, la radacinile copacilor. Perioada de hranire incepe dupa rasaritul soarelui pana cand se lasa caldura, moment in care patravul se retrage. In zilele noroase acesta poate vana toata ziua. Hrana pastravului este constituita din larve, fluturi, musculite, crustaceii, pestisorii. Nici proprii sai pui nu sunt crutati. Perioada de reproducere este octombrie – ianuarie.

Pescuitul pastravului se face cu undita. Cea mai eficienta metoda de pescuit este cu rama de nisip, de pamant de telina. Metoda nu este acceptata in pescuitul sportiv. Cel mai usor se pescuieste cu rama in apa tulbure deoarece pescarul nu este vazut de peste. Aceasta metoda este pe cat posibil de evitat, fiind socotita de pescari nesportiva. Vom intrebuinta vergi fine, nervoase si usoare. Daca pescuim la „pipait” atunci este bine sa alegem o varga mai lunga si o mulineta adecvata. Pescuitul cu musca artificiala in ape limpezi este foarte raspandit in randul pescarilor, pescuit socotit ca o adevarata arta. In acest caz trebuie sa retinem ca musculitele trebuie sa joace permanent. Pastravul este un peste greu de prins si adeseori il gasim unde nu ne asteptam. Din acest motiv trebuie sa mergem si sa cercetam mai multe locuri preferand deseori zona apelor de tranzit, zona limitrofa apelor turbulente. De ce ? El sta la panda si apa ii aduce mancarea. Alegerea mustei artificiale este cea mai anevoioasa. Intotdeauna trebuie sa analizam mediul si sa alegem ceva ce se potriveste locului ales de pescuit.

In functie de marimea pastravilor putem folosi si linguritele- musca si nalucile. La pescuitul pastravilor mari deseori se utilizeaza ca momeala pestisori vii. Metoda nu numai ca este admisa dar este chiar rcomandata deoarece pastravii mari sunt adevarati canibali, mancandu-i pe cei mici.

Pastravul este un peste foarte apreciat, avand o carne gustoasa. Din acest motiv, din pacate, braconierii nu-i iarta spre nesansa generatiilor viitoare de pescari care nu vor mai avea sansa de a se bucura de acest gen de pescuit, socotit a fi cel mai rafinat.

Salaul (Stizostedion lucioperca)

In tara noastra salaul traieste in mod natural in Dunare, in baltile si afluentii ei cit si in lacuri interioare din zona litoralului. Prin populare acestia pot popula si baltile izolate dar adaptarea acestora este mai dificila. In urma unui experiment de populare cu salau, prin anii \’80, balta Fundeni – Frunzanesti era renumita prin capturile de salau prinse de pescarii sportivi insa, dupa citiva ani de la ultima populare specia a disparut complet. Salaul prefera apele limpezi unde isi poate urmari prada in voie. Ca pentru orice peste rapitor, hrana este constituita din mici vietuitoare acvatice si in special pestii mici. Salaul are corpul alungit, rotunjit, subtiat mult spre coada, capul mare, gura larga. Are dinti ascutiti cu cite doi colti ascutiti pe fiecare falca. Culoarea este verde-cenusie iar burta este alba. Pe spate acesta prezinta 8-12 dungi. Salaul poate atinge o lungime de pina la 1 m si 15 kg greutate. Dimensiunea minima permisa pentru a retine salaul este de 50 cm.

Reproducerea sa are loc primavara, in lunile martie-aprilie. Pescuitul salaului se poate face cu undita cu fir subtire (0.2-0.3 mm ) sau cu lanseta iar struna va fi din fir de nylon sau din materiale compozite, rezistente, ca si in cazul stiucilor. Momeala cea mai folosita este pestisorul viu si se agata in ac de buza cu virful iesit prin nara astfel incit acesta sa ramina in viata cit mai mult timp. Cirligul va avea nr. 6-8 fiind recomandat un plumb usor (max. 15 g). Pluta va fi lunga (peste 15 cm), confectionata din pene de gisca sau din alte materiale moderne. Salaul musca hotarit, inteparea trebuind sa fie prelungita si ferma. Nu trebuie sa ne grabim la intepare deoarece salaul este lacom si insista mult asupra momelii. La muscare pluta coboara usor pina dispare complet spre adincurile apei. Cind nu se mai vede nimic, dupa un timp, intepam energic. Pe cit posibil vom incerca sa mentinem pestele la suprafata altfel acesta se poate ascunde dupa obstacolele situate pe fundul apei.

Sezonul salaului incepe din august si tine pina la inceputul iernii. Orele favorite sunt cele dupa rasaritul soarelui si spre amurg. Salaul se poate pescui si la naluci dar rezultatele sunt in general mai slabe decit la pestisor viu.

Somnul (Silurus glanis)

Datorita valorii economice ridicate, somnul este unul dintre cei mai rivniti pesti din tara noastra. Foarte raspindit in Delata Dunarii, Dunare dar si in balti, iazuri si lacuri de acumulare, somnul atinge dimensiuni impresionante fiind raportate cazuri de exemplare de peste 200 kg. In zona capitalei au fost prinse exemplare de 45-65 kg mentionind aici baltile Fundeni-Frunzanesti in care traiesc si exemplare de peste 100 kg. Reproducerea somnului are loc in perioada aprilie- mai; de retinut ca icrele somnului nu sunt comestibile. Dimensiunea minima acceptata pentru exemplarele retinute de pescari este de 50 cm. Somnul este un peste carnivor, fiind denumit si sanitarul baltilor datorita predilectiei sale pentru vietatile moarte si aflate in putrefactie. Somnul vineaza pesti, pasari, broaste si animale mici. Pentru pescuit, nada preferata este carnea alterata sau in singe, ficatul de pasare sau animale, acestea putind constitui in acelasi timp si momeala. Somnul mai poat fi pescuit si la rima groasa (serpeasca), la buchet de viermusi cu mamaliga (exemplarele de circa 1-3 kg.). Zonele preferate sunt cele cu vegetatie abundenta si teren accidentat, stufarisuri acestia plecind la vinatoare in cursul noptii (orele 19-5). Au fost semnalate capturi de somn de 12 kg (batla Fundeni – Frunzanesti) si la ore de zi respectiv 12-14. Rezultate deosebite se obtin daca se produc zgomote in zona momelii cu frecventa sunetelor de 50-150 Hz (sunete joase) obtinute cu ajutorul cloncului (unealta prevazuta cu o cavitate ce se loveste de luciul apei provocind un sunet asemanator dopului scos de o sticla de sampanie). Mai nou, cloncul electronic are mare succes la pescuitul somnului cu lanseta, subiect care va fi tratat special intr-o alta rubrica.

Stiuca (Esox Lucius)

Este unul dintre cei mai spectaculosi pesti care traiesc in tara noastra, reprezentind trofeul cel mai rivnit de catre pescarii sportivi. Foarte raspindita in Delata Dunarii, in apele de ses, lacuri de acumulare, stiuca poate atinge peste 1 m lungime si 25 kg greutate, fiind semnalate cazuri de exemplare mult mai mari (neomologate insa). Dimensiunea minima a exemplarelor retinute este de 50 cm. In denumirea populara mai poarta numele de catea, ciuca, mirlita etc., in functie si de marimea acesteia. Stiuca este un peste extrem de hraparet inghitind aproape orice-i iese in cale. Este des intilnita in zonele cu ape linistite, limpezi, cu fund curat in care abunda pestii mici. Locul preferat in care vineaza este la apa mica, aproape de mal, printre tufisuri. Sezonul favorit al pescuitului la stiuca este primavara, februarie-martie, respectiv toamna de la sfirsitul lui septembrie pina la inghetul apei, cu precadere in zilele innorate. Temperatura optima a apei, preferata de stiuca, este de 17 C.

Stiuca poate fi pescuita bine la undita dar rezultatele cele mai spectaculoase se obtin la pescuitul la naluci, twistere utilizind cirlige nr. 1-3 sau triple nr. 3-6. Momeala naturala da rezultate bune, utilizindu-se in acest sens pestisorii vii fixati atent in montura insa de cele mai multe ori se folosesc, cu succes, momelile artificiale (linguri, voblere, twistere etc). Dupa ce a fost intepata stiuca sta citeva clipe nemiscata dupa care trage puternic.

Momentul inteparii si reactia imediata a pescarului sunt esentiale pentru prinderea pestelui. Nu uitati sa folositi cascatorul sau un lemn adecvat cind scoateti cirligul din gura stiucii deoarece aceasta musca deseori cu putere.

Carnea de stiuca este deosebit de gustoasa ceea ce ii confera stiucii o valoare economica ridicata. De asemenea icrele sunt foarte apreciate. In ultimul timp stiuca a fost pescuita intensiv fiind din ce in ce mai rara in baltile de ses. O descriere a tehnicii de pescuire a stiucii puteti gasi la rubrica Tehnici de pescuit.

Nisiparnita – (Cobitis caspia romanica)

Clasa: Actinopterygii; Ordinul: Cypriniformes; Familia: Cobitidae.
Denumiri populare: Nisiparnita.
Biologie: Este un alt peste endemic in Romania, catalogat de Bacescu in 1943.

Este raspandit in afluentii Dunarii de pe teritoriul tarii noastre, a fost localizat in Olt, Arges, Gilotru, Raul Targului, Mures, Cugir, Sebes si Cerna precum si in afluentii acestora.

Poate ajunge la lungimea de 12 cm, corpul este cilindric, pielea subtire, transparenta. Gura mica, prevazuta cu 6 mustati mai lungi ca ale zvarlugii. Spinul prefrontal foarte subtire si cu cele doua varfuri alaturate.

Coloratia generala este galbena deschis, burta alba, pe spate are 11-14 pete brune iar pe laturi alte 8-13 mai mici, asezate longitudinal.

Prefera apele de munte, in special zona lipanului, cu fund nisipos, stand aproape tot timpul ascuns in nisip. Aceasta specie nu a fost studiata indeajuns din cauza lipsei de importanta atat pentru pescuit sportiv cat si pentru cel industrial.

Mihaltul (Lota lota)

Clasa: Actinopterygii; Ordinul: Gadiformes; Familia: Lotidae.
Denumiri Populare: Mihalt, Malin, Mamulet.
Denumire in Engleza: Burbot
Raspandire: Mihaltul poate fi intalnit in mai toate raurile mari din zona nordica a emisferei nordice. In Europa poate fi intalnit in centru si nord, pe continentul american este prezent in Canada si nordul SUA, in Asia populeaza toata zonanordica.

Biologie: Forma corpului este alungita, caracteristica familiei din care face parte, gura mare, terminala, solzii foarte mici. Caracteristica acestui peste este mustata unica din mijlocul falcii de jos. Pe spate are 2 inotatoare dorsale, una scurta, iar a doua se intinde pe mai bine de jumatate din lungimea corpului.

Coloratia este in general maroniu-cafenie cu pete marmorate.

Dimensiunile obisnuite sunt 30-50 cm si 0,5 – 2 kg dar in mod exceptional poate ajunge la peste 1 m lungime si 25cm.
Data fiind originea sa nordica prefera apele reci, bine oxigenate, cu fund pietros sau alte structuri solide unde poate sa se ascunda.
Este un peste rapitor, nocturn, ce consuma mari cantitati de peste, icre, crustacei, nevertebrate. Vara, cand apa se incalzeste prefera adancimile mari, cu apa mai rece.
Reproducerea are loc in decemrie-ianuarie. Perechile se aduna in locuri cu apa limpede si curent usor unde cauta zonele cu prundis si depun mari cantitati de icre.
Puii apar prin ferburarie – martie si incep sa se hraneasca intens. Cresterea mihaltului este foarte lenta, la 6 ani abia atinge 60-65 cm.

Cleanul (Leuciscus cephalus)

Denumire in engleza: Chub, European Chub.
Denumiri populare: Clean, Umbra.

Raspandire: Este un peste foarte comun in apele bazinelor marilor Neagra, Azov, Caspica, Baltica si Nordului.
In Romania il intalnim in mai toate raurile de ses si campie, incepand uneori chiar din zona pastravului, unde urca plin de indrazneala, si pana in Delta Dunarii. S-a adaptat foarte bine si in lacuri, astfel foarte multe lacuri de munte si ses s-au populat natural cu clean. In apele de munte cleanul este o mare problema deoarece mananca icrele pastravilor si ale altor salmonide si, mai ales, ii concureaza pe acestia la hrana.

Biologie: In mod normal este intalnit cu lungimi de 20-40 cm si cca 2-700g dar in mod exceptional paote ajunge pana la 4-5 kg. In Romania a fost semnalat un exemplar pescuit in raul Arges in greutate de 4 kg.
Corpul este aproape cilindric, capul mare, gros, gura terminala, mare, colturile ei ajungand pana sub ochi.
Coloratia est efoarte variata, in functie de locul in care traieste, poate fi intalnit in forme argintii cu spatele negru sau cu flancurile aramiu inchise si spatele negru, burta este albicioasa iar aripioarele pot fi rosii sau portocalii complet sau numai tivite cu portocaliu.

Este un peste foarte lacom ce se hraneste cu tot ce-i iese in cale, larve, moluste, insecte, alge, fructe cazute in apa, pestisori, broscute, raci etc. Inoata foarte rapid si se repede cu viteza asupra prazii. In rauri sta in general pe sub maluri, radacini, pietre etc si asteapta prada pe care o inhata cu multa lacomie. Mai este recunoscut si ca un peste foarte vigilent, cat ar fi de lacom, la cea mai mica miscare sau umbra cazuta pe apa dispare in cotloanele ascuse de pe fundul apei.

In al 3-lea an ajunge la maturitate sexuala si incepe reproducerea din mai si pana in august, in functie de temperatura apei. Icrele, cca 100.000 la o femela, sunt depuse pe locuri tari, pietroase sau lipite pe vegetatia acvatica. Incubatia dureaza 10-12 zile.
Cresterea nu este spectaculoasa, in 4 ani abia ajunge la 25 cm si 150g.
Pentru pescari este un peste „de rezerva” ce poate salva partidele de pescuit la musca sau la rotativa.

Amurul alb

Denumire: amurul alb (Ctenopharyngodon idella)
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: amur, cteno, cosas.

Raspandire pe glob: Orignar din China, a fost aclimatizat in cateva tari din Europa.
Raspandire in Romania: In toate regiunile de ses.

Caracteristici principale:
Lungime: 50 – 60 cm (exceptional 130 – 140 cm)
Greutate: 4 – 7 kg (poate ajunge peste 30 kg).

Aspect: Este inrudit cu rosioara, clenul si crapul, din a caror trasaturi are din abundenta. Corpul este alungit ca cel al crapului de dunare, de care se deosebeste prin inotatoarea dorsala scurta, abdomenul lipsit de carna si gura semiventrala. Corpul amurului este gri-inchis, sau verzui, cu reflexe arginii pe laturi si cu abdomenul deschis.

Mod de viata: Este un peste sperios, foarte circumspect, se hraneste mai mult dupa lasarea serii, cand linistea este deplina.
Se hraneste cu: plante acvatice, fan, rame, larve, insecte si chiar pesti.

Pescuitul sportiv: Se pescuieste la fel ca si crapul romanesc. Este un luptator, dand de furca pescarului la scoaterea din apa.

Valoare gastronomica: Are o carne gustoasa.
Dimensiunea minima legala: 35 cm.

Babusca

Denumire stiintifica: Rutilus Rutilus Carpathorossicus
Denumire comuna: Babusca, Ocheana, Taranca, Balos
Raspandire: babusca, sora buna cu rosioara, este un peste larg raspandit in bazinul dunarean aflandu-se la noi in toate baltile si helesteiele.

Descriere: lungimea ei ajunge, de regula 20-25 cm, foarte rar 35 cm, iar ca greutate 80 – 200 g si respectiv 500 g.

Se deosebeste de rosioara prin lipsa carenei si, mai ales, datorita inotatoarei dorsale aproape in acelasi plan cu inotatoarele ventrale.

Comportament:
In apele in care traieste, babusca prefera fundurile mai nisipoase, si ierneaza masata in carduri in gropile mai adanci.

Gastronomie: Babusca are o carne calitativ scazuta.

Se folosesc cam aceleasi momeli ca si pentru crap, dar in special viermisori.

Dimensiunea legala de pescuit este de 12 cm.

Batca

Denumire: batca (Blicca bjorkna bjorkna)
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: corbanca, corpanca, frunza plopului.
Raspandire pe glob: In toate apele Europei.
Raspandire in Romania: In Dunare si baltile acesteia, lacuri si rauri de ses, pe tot cuprinsul tarii.

Caracteristici principale:
Lungime: 20 -25 cm (exceptional 35 cm)
Greutate: 60 – 100 g (exceptional 1 kg).

Aspect: Seamana foarte bine cu platica cu care adesea este confundata diferenta consta in faptul ca are solzii mai mari, inotatoarea anala mai scurta, iar baza cozii colorata in rosu, la platica aceasta fiind cenusiu-albastruie.

Mod de viata: Traieste pe langa maluri si pe funduri maloase.
Se hraneste cu: Carne alba si gustoasa. Se poate gati in diferite feluri.

Valoare gastronomica: Carnea este alba si gustoasa. Poate fi pregatita in diferite feluri.

Atentie!!! Ca si platica are oase multe si fine.

Dimensiunea minima legala: 15 cm.

Beldita

Denumire: beldita (Alburnoides bipunctatus)
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: latite, obleti de rau coconari.
Raspandire pe glob: In toate apele dulci ale Europei exceptand Spania, Italia si Anglia

Raspandire in Romania: In raurile mari in portiunile superioare si lacurile de deal si ses, populand mai ales apele de munte, ea coboara si la ses, in zona mrenei si a crapului.

Caracteristici principale:
Lungime: 9 – 10 cm (exceptional 15 cm)
Greutate: 10 – 12 g.

Aspect: Corpul este mai lat decat al obletelui. Solzii sunt argintii, mai intunecati pe spate. Pe marginea liniei laterale se insotesc doua dungi intunecate, imbinate prin liniute duble. Aripioarele ventrale si pectorale sunt caramizii.

Mod de viata: Traieste in bancuri din zona pastravului pana in zona crapului. Este foarte curios si in general flamand. Este extrem de vioaie si deloc sperioasa.
Se hraneste cu: larve, insecte mici, rame, etc.

Pescuitul sportiv: Se pescuieste la pluta, in general aceasta fiind fina, fir subtire si carlige foarte mici nr. 18 – 20. Trebuie intepata rapid.

Valoare gastronomica: Gust foarte bun in general prajit sau saramura.

Asemanatoare obletelui, beldita are doua caracteristici care o disting de acesta: – corpul mai latit; – linia laterala caracteristica, care este dubla, bine conturata si formata din doua siruri de puncte inchise la culoare.

Se regaseste in ape curate, limpezi, cu sol prietenos. Este iubitoare de apa rece, putind fi intilnita in zone ce urca spre arealul pastravilor, inotind impotriva apei.

Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.

Caracuda

Denumire stiintifica: (Carassius carassius)
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: caras, crap de balta, carasita, gurgusel, lunita, rusinoasa.

Caracteristici principale:
Lungime: 15-20 cm (exceptiona 35 – 40 cm), Greutate: 80 – 100g (exceptional, aparand hibride caracuda-platica, caracuda-crap, au ajuns pana la o greutate de peste 1,5 kg).

Aspect: Trup inalt, cocosat, comprimat lateral. Capul este scurt,bot carn, solzi mari si grosi, bine fixati; dorsala este lunga, coada este usor lobata. Pe spate este cenusie sau negricioasa, pe coaste galbene-aramie-verde, iar pe burta galbena-portocalie.

Mod de viata: Traieste in apele statatoare, cu exceptia celor de munte, nu prea adanci, cu albia namoloasa. Se hraneste cu: larve, rame, mamaliga etc.

Se pescuieste din primavara pana in toamna, la fundul apei sau foarte aproape. Se poate folosi undita cu pluta sensibila, carlig mic nr. 15-18 si fir subtire de 0,150-0,18 mm.

Valoare gastronomica: Carne buna, dar cu multe oase.
Dimensiunea minima legala: 17 cm.

Grindelul

Grindelul traieste in apele colinare, foarte putine exemplare urcand in apele de munte. Are corpul in forma de fus alungit, de culoare cafenie cu pete si puncte, ca si pastravul. Poate fi recunoscut dupa cele sase mustati din jurul botului, cu care adulmeca si simte hrana. Este un peste care nu poate fi prins la undita.

Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.

Lungimea 7-13 cm. D III-IV 7, A (II) III (IV) 5, dinti faringieni 8-10. Corpul mai mult sau mai putin cilindric, cu solzi rari pe laturi (mai numerosi în regiunea postero-laterala), lipsind complet pe spate si abdomen. Înaltimea maxima se cuprinde de 5,3-7,5 ori în lungime. Gura inferioara, larga, cu 4 mustati pe bot si doua la colturi. Ochii mici si plasati catre frunte. Înotatoarele foarte rotunjite.

Masculii sunt mai mari decât femelele, cu radia a doua de la Pp mai lata si mai lunga, iar pe partea externa a radiilor 2-8 cu tuberculi, ascutiti, dispusi transversal. În timpul reproducerii are pe pedunculul codal, dorsal si ventral, câte o creasta adipoasa. Corpul, în general, galbui. Spatele si laturile galben-verzui, cu numeroase pete negre, neregulate; abdomenul alb-galbui, cu o dunga rosie între Pp si Vv. D si C cu puncte cafenii asezate transversal în dungi. Pp, Vv si A galben verzui.

Traieste în râurile repezi si pâraiele de munte, pe fund pietros, de unde se azvârle la suprafata pentru a îngiti aer. Se hraneste cu viermi, insecte si icrele altor pesti. Se reproduce în aprilie mai, femelele lipind icrele de pietre, la apa mica. Raspândit în Prut, Siret, Bistrita cu afluentii sai, în Trotus, Arges, Sinaia, Olt, Tismana, Cerna, Timis, Crisu Negru. Uneori se pescuiesc exemplare roz.

Autor: A. Paul

Originally posted 2012-04-14 14:28:41.