Nimic nou sub soare SPECTRUL FOAMETEI

Unii îl presimt, alţii îl văd de-a binelea. Se apropie cu paşi perfizi, pe fiecare zi ce trece. Dă tîrcoale, deocamdată, pe la periferie. Uşile sînt deschise: săracii au totdeauna uşile deschise.

– Intră, foameo, şi stai la masă! Iată, blidele-s goale, dar o supă de lacrimi se găseşte totdeauna…

Şi foamea, galbenă, îşi împlineşte rondul cu regularitate. Prin blocurile din centru, spectrul foamei nu face vizite: doar la mansarda cît un coşciug, închiriată studentului ofticos, care lasă, la sfîrşitul fiecărei luni, în palma proprietarului obez, trei sferturi din leafă: chiria. Of, guvernul… La ce reflectează guvernul!… E toamnă. În curînd vor începe ploile. Vine frigul. Frigul care va lua de braţ, în bună tovărăşie, spectrul foamei. O mare parte din populaţia Capitalei e descoperită, nu pentru onor, ci din pricina bombardamentelor.

Un metru pătrat de geam costă (pe sub mînă) 1.400 de lei. Cetăţeanul se scormoneşte în buzunare: de unde? Mai bine 2 metri de pămînt… O mie de kilograme de lemne costă 12.000 de lei. Şi nu se găsesc: lemnele greu de tot, banii deloc. Ce face guvernul? În timpul acesta, pîinea s-a scumpit – şi înţelegem, sînt vremurile grele. Vremuri făurite de guvernarea domnului Ică. Preţul peştelui s-a majorat şi el, cu vreo 50%. Totu-i în regulă, s-a dat şi o decizie. Legalitate. Să mănînce peştele doar porcii… Ştim noi care… Dar mi se pare că, în chipul acesta, se legalizează numai preumblările spectrului foamei. Căci lefurile pîrliţilor rămîn încremenite, în timp ce salturile demente ale preţurilor ne uluiesc. Şi de-ar fi numai asta… Mai e, însă, ceva. Bogaţii, cei care au acumulat multe milioane în dosul paravanului de oseminte ridicat de război, dau o lovitură-n plus mulţimii. Ei plătesc oricît ca să nu ducă lipsă de nimic. Aşa se face că muncitorul, funcţionarul, omul amărît se aleg cu cartela, iar domnul Burtăgrasă cu carnea. Şnapanul a făcut cu ochiul; el plăteşte kilogramul de carne de porc (porc la porc nu-şi scoate ochii) cu 800-900 de lei, cu un cuvînt cam cu a 15-a parte din salariul unui funcţionar mijlociu. Şi cei săraci trebuie să aştepte. Ce ? Oaspetele nepoftit, spectrul foamei. Însă, atenţie! Pe stradă, ca-n tristul univers al lui Bacovia, oamenii au început să vorbească singuri. Nu e semn bun. Ei tăinuiesc cu foamea şi prietena aceasta nu-i cea mai bună dintre sfătuitoare. Încotro merge guvernul? Ce are de gînd să facă? Întrebăm. Căci vine frigul, vin ploile şi pe deasupra tuturora, îmbrăţişîndu-le, rînjeşte foamea…

EUGEN JEBELEANU
16 octombrie 1944

Originally posted 2011-07-06 08:39:44.