Lintea, sursă importantă de proteine

Lintea face parte din familia leguminoaselor, alături de soia, năut, mazăre și fasole. În alimentație folosim semințele plantei cu acest nume.

În ierarhia vegetalelor cu cel mai mare conținut de proteine găsim lintea pe locul 3, după cânepă și soia. Calitatea menționată face ca lintea să se înscrie între preferințele vegetarienilor, cu atât mai mult cu cât se poate combina în multe mâncăruri savuroase, cu orez sau legume. Populația asiatică și mediteraneană o consumă cu predilecție.

Indienii, de exemplu, populație cu procent mare de vegetarieni, produc și consumă linte în cantități apreciabile. În Egipt, o mâncare cu orez și linte, numită kushari, este una dintre cele două mâncăruri cu specific național. În Etiopia lintea este atât de larg consumată, încât ea se regăsește printre primele alimente solide introduse în alimentația bebelușilor.

Există mai multe soiuri de linte, însă 3 sunt principale, restul fiind variații ale acestora: lintea “roșie” (care de fapt are culoare portocalie), lintea “verde” și lintea “maro”. Durata de pregătire, textura mâncării rezultate și conținutul de fibre sunt diferite în funcție de tipul de linte.

Cel mai repede fierbe lintea roșie (în aproximativ 20 minute), urmează cea verde (în jur de 30 de minute), iar lintea maro fierbe cel mai greu (40-50 de minute).
Lintea roșie este cel mai des folosită în supe-cremă, prin fierbere pierzându-și textura, în timp ce lintea verde, dar si cea maro, sunt folosite mai des in “tocănițe”, ele păstrându-și în mare parte forma în procesul de prelucrare termică.

Datorită conținutului mai mic de fibre, lintea roșie e mai ușor digerabilă și produce mai puține gaze decât cea verde sau cea maro. De aceea e indicată ca primă opțiune între tipurile de linte pe care le poate încerca bebelușul.

Pe lângă conținutul ridicat de fibre și de proteine, lintea mai are în componența sa fier, calciu, vitamina B, carbohidrați, fosfor, magneziu, acid folic, iar grăsimi – în cantitate foarte mică. Lintea nu conține colesterol.

Consumând lintea în combinație cu cereale – orez sau mei – obținem ce se numește o “proteină completă”, ceea ce înseamnă că oferim organismului nostru proteinele pe care le poate procura exclusiv din alimentație (o parte dintre proteinele umane necesare sunt produse de organism, restul trebuie furnizate prin dietă).

Datorită anti-nutrienților pe care îi conține, lintea nu trebuie consumată în stare crudă, negătită (anti-nutrienții inhibă absorbția și metabolizarea nutrienților din alimente).

Când pot introduce lintea în alimentația copilului meu?

Temerea de a oferi linte copilului este legată de gazele pe care i le poate produce acestuia.
De aceea e înțelept să lăsăm timp sistemului digestiv al copilului să se obișnuiască cu mâncarea solidă (până la 8-9 luni), moment după care îi putem adăuga în alimentație cantități mici de linte – roșie pentru început.

8-9 luni este vârsta recomandată pentru introducerea leguminoaselor în alimentația bebelușului, iar lintea este prima care ar trebui oferită, înainte de năut, soia și fasole.

Pentru a reduce cantitatea de gaze care ar putea apărea ca reacție la consumul de linte, respectiv pentru a ajuta lintea să devină mai ușor digerabilă, puteți încerca să:

• puneți la înmuiat lintea cu o seară înainte, în apă curată; înainte de prepararea ei aruncați apa în care a stat peste noapte. Aduceți apa la punctul de fierbere, lăsați să dea în clocot, aruncați apa, adăugați alta fierbinte, dați din nou în clocot, schimbați apa din nou și apoi lăsați lintea să fiarbă. Deși pare un proces obositor, rezultatul final va ajuta digestia;
• adăugați la fierbere un cartof – va mai înmuia coaja lintei;
• fierbeți lintea la foc foarte mic, pentru 1-2 ore;
• adăugați la fierbere o bucată de ghimbir proaspăt.

Înainte de a găti lintea e foarte important să o spălați bine, în câteva rânduri de apă rece, până la eliminarea tuturor impurităților.

În ceea ce privește eventuale reacții alergice, vestea bună este că lintea nu se găsește între alimentele alergene.

Fie că gătiți lintea în combinație cu orez, morcovi sau spanac, adăugați-i un plus de aromă cu mirodeniile care o completează de minune: coriandru, chimen sau șofran. Pe lângă o mâncare sănătoasă, veți gusta și o mâncare savuroasă.