Levănţica

Levantica (Lavandula officinalis) se cultiva pentru florile sale care contin 1-7% ulei esential, al carui component principal este linaloolul, cu mirosul sau specific. Uleiul de levantica este intrebuintat in farmacie, in parfumerie si cosmetica. Uleiul de levantica mai este intrebuintat si ca aromatizant, dar si in terapiile naturiste. Florile de levantica se folosesc si ele la prepararea diferitelor ceaiuri pentru bolnavii hipertensivi si pentru astmatici.

Morfologia plantei
Levantica este o planta perena, semiarbust, cu radacina lignificata, tulpimna ramificata, inalta de 30-70 cm, de forma globuloasa. Ramificatiile care prezinta inflorescente sunt lungi de 30-40 cm si au frunze doar in partea inferioara.

Frunzele au initial culoarea argintie, devenind pe parcursul dezvoltarii plantei verzui.

Inflorescentele au forma lunga, de 3-8 cm, de culoare violete-albastre; levantica infloreste in lunile iunie-iulie. Fructul este o nucula cu 4 seminte mici, de culoare bruna.

Istoric
Levantica este o planta de origine mediteraneana; in prezent cel mai important centru de cultura este zona alpina din Franta, tara care produce 90% din uleiul eteric de levantica din lume.

Cerinte fata de clima
Planta porneste in vegetatie la temperatura de 10-14 grade celsius. In timpul iernii suporta bine gerurile daca este acoperita de zapada; de aceea este bine ca toamna tarziu, inainte de caderea primelor zapezi, tufele de lavanda sa fie acoperite cu un strat de paie, frunze uscate, sau chiar pamant mai nisipos. In acest fel, ea rezista si la geruri prelungite de – 30 grade celsius. In caz contrar, este afectata si de temperaturi de -15, -10 grade.

Fata de seceta, levantica este foarte rezistenta. Este o planta care se adapteaza usor atat conditiilor de seceta, cat si climatelor umede. Este pretentioasa insa fata de lumina. In nici un caz levantica nu se va dezvolta optim in zone umbrite; intensitatea luminii favorizeaza marimea inflorescentelor si procentul de ulei eteric.

Solul trebuie sa fie profund, permeabil, bogat in calciu; levantica poate valorifica insa si terenurile sarace, in panta, nisipoase.

Inmultirea levanticai
Se face pe cale vegetativa sau prin seminte. Semintele au insa o putere de germinatie scazuta, si aceasta metoda este folosita mai mult pentru producerea rasadurilor, in cadrul culturilor mari. Pentru o gradina, inmultirea vegetativa este mai potrivita.

Autor: Dragos Serban

Când este utilizat ca un condiment poate fi adăugata cu marar, cimbru, salvie și la mâncăruri din carne și pește, dar cel mai des isi gaseste utilizarea în domeniul medical și în industria parfumurilor.

Semănarea
Seminte pot fi plantate în orice moment de la începutul primăverii până la sfârșitul verii. Plantarea la inceputul primăverii se va face la început în cutii și apoi plantele se vor repica in camp imediat ce solul poate fi lucrat. Semintele pot fi, de asemenea, semănate afară, primăvara sau vara, iar mai târziu plantutele sa fie mutate în locația lor permanenta. La semanare introduceti semințele în sol apăsându-le ferm pana la o adancime cat de aproximativ patru ori diametrul semintelor.

Cultura
Curatati-le în mod regulat pentru a promova creșterea stufoasa. În zonele cu climă rece, toamna aduceti-le în interior și puneti-le să crească în dreptul unei ferestre insorite. Uscarea se face in 2 – 3 saptamani. Pentru uscare, adunati vara tulpinile inflorite. (Taiati florile cand sunt deplin deschise). Legati-le impreuna la baza si atarnati buchetele cu susul in jos intr-o locatie bine ventilata si umbrita.

Originally posted 2012-09-22 21:51:37.