Incubarea ouălor de viermi de mătase

In acesta lucrare sunt studiate conditiile optime care trebuie indeplinite pentru realizarea unei incubatii si a unei clociri reusite ale oualor de viermi de matase din specia Antheraea pernyi Guer.

Incubatia oualor din aceasta specie implica un mediu propice: temperatura intre 18-21 °C, umiditate relativa de 80%, iluminare constanta, aerisire de 2 sau 3 ori pe zi si o densitate de 50 g de oua pe o suprafata de 20/50 cm. In aceste conditii, incubarea primei generatii dureaza 10-12 zile, iar cea de-a doua generatie- circa 8-10 zile. Cea de-a doua generatie necesita temperaturi mai ridiate (22-26 °C), precum si o umiditate crescuta (valoarea optima- 90%). La aceste specii, clocirea dureaza 6-7 zile, cu o intensitate maxima in cea de-a doua zi; are loc mai ales dimineata devreme.

Camera de incubatie- cu posibilitati de control a factorilor de microclimat, ustensilele si suprafata oualor trebuie dezinfectate cu cateva zile inainte de incubare. Pentru camera este necesara o solutie de 3-4% formol/metru patrat. Dupa ce a fost uscata in prealabil camera la 25 °C, pentru a asigura un efect rapid de distrugere a agentilor patogeni, se tine camera inchisa timp de 2-3 zile, dupa care se aeriseste bine. Ouale sunt dezinfectate cu formalina 2%, dupa care sunt spalate imediat, pentru a indeparta urmele de formalina care ar putea afecta viermii care vor cloci si care, spre deosebire de viermii care clocesc pe frunze de dud au obiceiul sa manance propriile coji de oua.

Pentru incubare ouale vor fi aranjate, in straturi subtiri, pe etajere, in cutii de carton confectionate special, cu laturile perforate si acoperite cu hartie transparenta: aceasta hartie permite penetrare adecvata a luminii, iar perforatiile faciliteaza aerisirea. Incubarea poate fi facuta si in cutii de carton curate si dezinfectate, calculand ca pentru 50 g de oua sa existe o suprafata de 20/50 cm.

Pe fundul cutiei se fixeaza o rama (bordura) din carton, de 15/50 cm, lasandu-se astfel o bordura libera. Inaltimea acestor rame de carton este de 12 cm. Locul ramas liber dintre rame si marginea cutiei serveste pentru a aseza frunze crude de stajar, pentru captarea larvelor.

Evolutia embrionului incepe la putin timp dupa depunerea oului. Acesta este foarte sensibil la factorii externe- temperatura, umiditate, ventilatie, luminozitate- mai ales in momentul blastokyneziei care, in conditii normale, are loc in a patra sau a cincea zi a evolutiei sale. Astfel, temperatura scazuta- sub 17 °C – incetineste dezvoltarea embrionului, de aceea este necesar ca racirea oualor sa nu depaseasca 10 zile. La 8 °C embrionii mor in masa. Temperatura ridicata nu este nici ea favorabila, pentru ca diminueaza vitalitatea larvelor; la mai mult de 23-24 °C, larvele mici pot fi afectate de diverse boli. La 24 °C, procentajul de nasteri este de 92,4%, la 30 °C coboara pana la 74,25% si la 33 °C embrionii mor in numar mare. Temperatura prea mare, asociata cu umiditatea scazuta, poate provoca moartea embrionului prin deshidratare. Temperatura favorabila este de 18-21 °C. este recomandat ca incubarea sa inceapa pe 21 aprile. Temperatura de plecare pentru incalzirea camerei este de 15 °C, in urmatoarea zi creste pana la 17 °C, urmand ca, la 23 aprilie sa avem o temperatura de 19 °C, temparatura ce va fi mentinuta timp de 9 zile, pana pe 2 mai cand va fi coborata la 18 °C, iar pe 3 mai la 17 °C. La aceasta data, temperatura efectiva cumulata este de 121 °C, moment in care se produce clocirea propriu-zisa. Diminuarea temperaturii cu 20C inainte de clocirea propriu-zisa este motivata prin faptul ca viermii din seria de primavara sunt obisnuiti cu o temperatura naturala mai scazuta, deci este bine ca si clocirea sa se faca la o temperatura mai mica.

Alegerea perioadei optime pentru incubare are o importanta speciala in practica, pentru ca de ea depinde cantitatea de matase ce va fi obtinuta. Aceasta presupune o anumita flexibilitate, tinand cont de varsta frunzelor de stajar, incubarea oualor incepand, de obicei, cu 5-6 zile inainte ca stejarii sa infrunzeasca. Astfel, daca stejarul inmugureste mai tarziu, temperatura trebuie diminuata, prelungind astfel incubarea cu 4-5 zile. Daca mugurii se deschid mai devreme, temperatura de incubare trebuie crescuta pentru a forta clocirea si pentru a face larvele sa apara cu 2-3 zile mai devreme. Pentru a controla evolutia embrionului,se practica disectia oualor si, in functie de ce se constata, se regleaza temperatura camerei de incubare. In regiunile situate mai in nord, trebuie facuta ridicarea temperaturii mai devreme, obtinerea fortata a frunzelor de stejar facandu-se in modul urmator: se pun ramurele de stejar in recipiente cu apa, la o temperatura de 16-18 °C, intr-o camera cu temperatura constanta. In 10-12 zile, ramurile vor fi pline de frunze.

In perioada de dezvoltare a embrionului, umiditatea trebuie sa creasca cu pana la 80%; in perioada anterioara iesirii din ou trebuie sa avem o umiditate relativa de 90%. La temperatura optima, ouale sufera o diminuare a umiditatii relative cu pana la 50%, fara sa afecteze vitalitatea larvelor, pe cand la o temperatura prea ridicata sau prea scazuta umiditatea influenteaza negativ dezvoltarea embrionului si procentul nasterilor scade pana la 65%. Cum factorul de umiditate este foarte important, pentru a-l completa pana la nivelul necesar, trebuie udata podeaua camerei o data sau de doua ori pe zi. Excesul de umiditate poate fi diminuat prin ventilatie.

In timpl incubatiei, din cauza evolutiei rapide a embrionului, trebuie facuta o aerisire corespunzatoare, lucru care se poate realiza prin deschiderea ferestrelor de doua- trei ori pe zi. In plus, este nevoie de o iluminare uniforma- lumina soarelui nu trebuie sa actioneze direct asupra oualor. Iluminarea trebuie asigurata printr-un tub de neon.

Incubarea primei generatii, daca sunt respectate conditiile mentionate mai sus, ar trebui sa se efectueze la sfarsitul lui aprilie si sa dureze 10-12 zile.

Pentru incubarea celei de-a doua generatii sunt necesare conditii speciale, raportate la generatia de primavara si, de obicei, se realizeaza in padure, acesta generatie fiind mai sensibila la oscilatiile de temperatura. Astfel, cand temperatura scade de la 22 la 18 °C, incubatia se prelungeste cu 10 zile; cea mai scurta perioada de incubatie se realizeaza la 30 °C (opt zile), dar la 34 °C embrionii mor. Mortalitatea embrionilor din generatia de vara la temperaturi cuprinse intre 18 si 30 °C este mai mare decat in cazul generatiei de primavara; o umiditate de 100% nu este vatamatoare, dar daca scade cu mai mult de 25% poate avea repercursiuni negative evidente asupra clocirii. Durata incubarii celei de-a doua generatii este de 8-10 zile, are loc in a doua jumatate a lunii iunie si necesita o temperatura de 22-26 °C si o umiditate relativa de 80-85%. Ouale au nevoie de multa apa, de aceea este necesara stropirea acestora cu apa la temperatura camerei o data sau de doua ori pe zi. In aceste conditii, procentajul de clocire creste cu 95-97%.

Ouale incep sa crape cu cateva zile inainte de iesirea larvelor. In momentul iesirii acestora, se recomanda sa se pulverizeze apa, pentru mentinerea temperaturii optime de 90%.

Originally posted 2012-04-14 16:56:16.