Scurt istoric Peştele a intrat în alimentaţia populaţiei de pe teritoriul actual al României încă din cele mai vechi timpuri. Studiile de arheo-zoologie au relevat prezenţa de resturi de oase şi solzi de peşte, încă din perioada Neolitică, cu precădere în aşezările de pe cursul Dunării. Varietatea şi abundenţa acestor resturi se constituie ca o dovadă grăitoare a faptului că peştele reprezenta încă din acele vremuri un aliment de bază. Tradiţia consumului de peşte se continuă de-a lungul veacurilor, peştele de apă dulce, fiind un aliment de bază pentru populaţia din Ţările Române. De altfel, în Moldova se crease, încă din vremea lui Ştefan cel Mare, un sistem bine dezvoltat de iazuri, care producea peşte pentru consum. În secolul trecut peştele de apă dulce era un aliment popular, fiind consumat foarte frecvent în special de cei din categoriile sociale joase, pentru că era ieftin şi uşor de procurat. În zilele noastre pe măsură ce oamenii devin din ce in ce mai preocupaţi de ceea ce pun în farfurie consumul de peşte câştigă din nou în popularitate, fiind o alternativă uşoară şi mai ales sănătoasă la consumul de carne roşie.

Beneficiile consumului de peşte Carnea de peşte este sănătoasă pentru oricine, dar este foarte utilă mai ales celor care suferă de diferite boli cardiace, şi ajută şi la menţinerea unui nivel constant al glicemiei. Nutriţioniştii propun un consum regulat, săptămânal de peşte, indiferent de vârstă, pentru a combate şi preveni o gamă largă de afecţiuni, de la cele întâlnite in cazul copiilor, până la astm sau chiar cancer de prostată.Principalul avantaj al cărnii de peşte îl reprezintă grăsimile din seria acizilor graşi esenţiali omega 3. Aceştia se găsesc în carnea de peşte oceanic – macrou, hering, somon, cod, ton, sardină. Grăsimile din peşte previn îmbătrânirea precoce şi protejează sistemul nervos. S-a demonstrat chiar că, în cazul copiilor, peştele stimulează dezvoltarea capacităţilor intelectuale. Iar bătrânii care mănâncă peşte de trei-patru ori pe săptămână sunt mai puţin predispuşi riscului de a suferi de maladia Alzheimer.Se ştie, creierul este unul dintre cei mai mari consumatori de energie, iar buna lui funcţionare depinde intr-o oarecare măsură de aportul de fosfor şi, implicit, de consumul de peşte. În cazul copiilor ai căror mame au consumat peşte pe perioada sarcinii şi a alăptării şi care, apoi, au primit, în alimentaţia lor peşte, s-a observat o dezvoltare neuropsihică mai rapidă, dar şi un nivel al inteligenţei mai ridicat. Carnea de peşte este insă recomandată şi în cadrul curelor de slăbire, deoarece are o cantitate mult mai mică de lipide în comparaţie cu alte categorii de carne.

Peştele de apă dulce are carnea mai slabă, în general, comparativ cu cel oceanic şi, în consecinţă, asigură un aport caloric mai mic, astfel că 100 g păstrăv conţin 85 de calorii şi aceeaşi cantitate de crap – 83 de calorii. Conţinutul în minerale este, de asemenea, apreciabil, mai ales în ceea ce priveşte fierul, fosforul, zincul, cuprul calciul, dar şi oligoelementele ca fluorul, seleniul, cobaltul şi manganul. Peştele conţine, de asemenea, toată gama vitaminelor B. Desigur, precum orice alt aliment, peştele îşi poate pierde din valoarea nutritivă dacă este procesat excesiv sau prăjit.

Valoarea energetică in funcţie de specia de peşte

Babuşcă 17,3% proteine 4,5% lipide 113 calorii
Calcan 17% proteine 2% lipide 88 calorii
Cod 19% proteine 1% lipide 87 calorii
Crap 18,9% proteine 2,8% lipide 104 calorii
Crap de crescătorie 16% proteine 1% lipide 159 calorii
Heringi de primăvara (slabi) 19,1% proteine 6,5% lipide 139 calorii
Heringi de vară, toamnă, iarnă (graşi) 17,7% proteine 18,5% lipide 245 calorii
Macrou 22% proteine 10% lipide 183 calorii
Morun 17,5% proteine 4,7% lipide 115 calorii
Nisetru 18,5% proteine 11,7% lipide 237 calorii
Plătică 16,9% proteine 3% lipide 78 calorii
Şalău 19,4% proteine 9% lipide 83 calorii
Scrumbie de Dunăre 14,2% proteine 26% lipide 300 calorii
Somn 16,8% proteine 18,8% lipide 244 calorii
Stavrid 18,8% proteine 4% lipide 114 calorii
Ştiucă 19% proteine 4% lipide 82 calorii

Carnea de peşte este un remediu pentru problemele cardiace şi menţine un nivel constant al glicemiei. Bogat în proteine, cu un conţinut scăzut de grăsimi, carnea de peşte reprezintă o sursă excelentă de acizi graşi de tipul omega3. Cele mai sănătoase feluri în care se poate găti carnea de peşte sunt la cuptor, la grătar sau în abur. Principala calitate a peştelui este conţinutul ridicat de acizi graşi omega3. Nu se cunoaşte încă felul în care omega3 acţionează în prevenirea afecţiunilor cardiace, însă îi este recunoscută capacitatea de reducere a trigliceridelor şi a tensiunii arteriale, de prevenire a formării cheagurilor de sânge, dar şi acţiunea de antiinflamator şi de diminuare a ritmului cardiac. Motivul pentru care acizii graşi de tipul omega3 sunt atât de indicaţi în alimentaţie, este faptul ca aceştia nu se transformă în grăsime propriu-zisă. Pe de altă parte, acizii prezenţi în carnea roşie se transformă în grăsime. Chiar dacă se recomandă consumul de peşte săptămânal, există şi o precauţie: evitarea peştelui bogat în mercur. Excesul de mercur afectează sistemul nervos, produce întârzierea vorbirii şi a mersului la copii, du­reri musculare şi ale încheieturilor şi creşte riscul producerii unui atac de cord. Peştii cu un conţinut mare de mercur sunt speciile oceanice de talie mare: rechin, peştele-sabie sau tonul, mai puţin întâlnite pe piaţa noastră.

De unde provine peştele de pe piaţă? Peştele ajunge la consumatorii români fie din producţia internă fie din importuri. Producţia internă este reprezentată de capturile din pescuitul comercial, atât din apele interioare cât şi din Marea Neagră, din activitatea de acvacultură, creşterea în sistem dirijat, în bazine, iazuri şi lacuri de acumulare. Producţia este livrată în stare proaspătă sau poate fi procesată în diferite grade, înainte de a fi comercializată. Sectorul piscicol din România include activităţile de acvacultură, pescuit marin şi pescuit în apele interioare, precum şi  activităţile de procesare şi marketing.Cea mai importantă activitate este acvacultura în ape dulci, fiind urmată de pescuitul în ape interioare. Activitatea de pescuit în ape interioare este mai dezvoltată decât pescuitul costier de la  Marea Neagră.

Pescuitul marin În România, pescuitul marin se practică de-a lungul litoralului românesc, în zonele marine până la izobata de 60 m, datorită caracteristicilor navelor şi autonomiei lor limitate. Pescuitul cu traulul are un caracter sezonier şi este legat de prezenţa peştelui în zonele de pescuit. În 2005, speciile predominante în Marea Neagră sunt specii de talie mică: şprot (73,39%), hamsie (7,60%), guvide (4,67%) şi bacaliar (4,55%). O importantă zonă de pescuit marin este zona maritimă a Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, unde activităţile de pescuit cu traulere sunt interzise. De asemenea, în zona de coastă a Mării Negre, până la izobata de 20 m, este interzis pescuitul cu traulere. Singura activitate de pescuit permisă, este cea în care se folosesc echipamente fixe şi plase. În anul 2005, în cadrul activităţii de pescuit marin, erau angajate 633 de persoane (97% bărbaţi). Delimitarea pe categorii de vârstă este următoarea: 37,44% între 40-60 de ani, 58,93% între 20-40 de ani şi 3,63% sub 20 de ani.Capacitatea de pescuit a României la Marea Neagră, este de 439 de nave şi ambarcaţiuni (22 cu lungimi peste 12 m şi 417 cu lungimi mai mici de 12 m), totalizând 2.604,86 tone (GT) şi 8.691,79 kw, înscrise în Fişierul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit.Din cele 22 de nave cu  lungimi de peste 12 m o parte nu au fost active în ultimii ani. Majoritatea vaselor sunt de acelaşi tip, cu o lungime de aproximativ 25 m. Aceste vase au fost construite în perioada anilor ’80. Vârsta medie a acestor vase este de peste 20 de ani. Vasele de pescuit la Marea Neagră au echipamente şi instalaţii învechite, nu oferă siguranţă în exploatare şi nu corespund actualelor cerinţe,  lipsind instalaţiile de gheaţă şi de depozitare. Datorită tipului construcţiei şi echipamentelor, aceste nave operează doar în condiţii meteorologice favorabile. România a avut în deceniile 7 şi 8 ale secolului trecut o importantă flotă de pescuit oceanic, care activa cu precădere în Oceanul Atlantic. De la desfiinţarea Întreprinderii de Pescuit Oceanic, în 1993, toată flota de pescuit oceanic şi-a încetat activitatea. Pescuitul de coastă la scară mică este format din 417 bărci (tabel nr. 2), construite din fibră de sticlă sau lemn, 200 din acestea fiind dotate cu motoare de mică putere. Acest tip de pescuit nu este mecanizat practicându-se numai cu unelte staţionare: taliene, ave, paragate şi setci. Vârsta medie a acestor ambarcaţiuni este de 15 ani. Această flotă se află într-o stare de degradare accentuată şi necesită îmbunătăţirea siguranţei, condiţiilor de muncă şi facilităţilor de debarcare.

Principalele specii capturate de aceste ambarcaţiuni sunt cele de talie mică (şprot, hamsie şi bacaliar).

Numărul pescarilor implicaţi în această activitate este de aproximativ 500.

Tabelul nr. 2. Flota la Marea Neagră

Tip Număr Tonaj total Putere totală (kW)
Vase cu lungimea ≥12 m 22 2056,26 5884,69
Vase cu lungimea <12 m 417 548,6 2807,1
TOTAL 439 2604,86 8691,79

(Provenienţa datelor : Registrul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit)

Capturile înregistrate în Marea Neagră au scăzut de la 16.000 de tone în anii `80 la aproximativ 2.000 de tone în prezent. Situaţia s-a îmbunătăţit uşor din 2003, înregistrându-se o creştere de la 1.612 tone în 2003 la 2.026 de tone în 2005. Cantitatea de calcan înregistrată în anul 2005 a fost de 40 de tone. Mai mult de 70% din capturi sunt realizate de traulere, restul fiind capturi provenite din pescuitul la scară mică.
În anul 2004, partea României din totalul capturilor la Marea Neagră, a fost de 0,4% (sursa: FAO FishStat). Aproximativ trei sferturi din capturile traulerelor constau în şprot, care din lipsa facilităţilor de stocare  este debarcat ca şprot sărat. Această specie dominantă are o valoare mică, generând venituri reduse, fapt ce a limitat realizarea de noi investiţii.

Figura 1.Capturile la Marea Neagră, 1971 – 2005

pescuit mare

 

Evoluţia producţiei piscicole în România înregistrează o scădere accentuată în perioada 1995 – 2004, urmată de o stabilizare (2004 – 2006) şi o creştere în ultimii doi ani. În perioada 1995-2005, producţia piscicolă a României a suferit o scădere accentuată, de la 18.675 tone în 1998 la 13.143 tone în 2004.În 2005, producţia piscicolă obţinută (13.352 tone) a prezentat următoarea structură: acvacultura 7.284 tone (54,55%), pescuitul în ape interioare 4.042 tone (30,27%), pescuitul în Marea Neagră 2026 tone (15,17%). În ultimii doi ani producţia de peşte a revenit pe un trend ascendent datorită dezvoltării acvaculturii, producţia în 2008 cifrându-se la 16.250 tone, din care 12.496 tone din acvacultură şi 3750 tone din pescuit comercial. Disponibilul pentru consum pe piaţa internă a fost de 92.696,90 tone în anul 2005, în creştere cu 18,89% faţă de cel al anului 2004. Gradul de acoperire al consumului din producţia internă a scăzut de la an la an, de la 24,31% în anul 2003 până la 14,40% în anul 2005. În ceea ce priveşte consumul de peşte şi produse din peşte acesta era în anul 1989 mai mare de 8 kg/locuitor, dar a scăzut până la 2 kg în 1993 şi apoi s-a înregistrat o tendinţă de creştere progresivă  a acestuia până la 5 kg/loc în 2008. La nivelul anului 2005, numărul total al angajaţilor din sector era de  6811, din care 633 (9,29%) persoane implicate în activitatea de pescuit marin, 2531 (37,16%) persoane în activitatea de pescuit în ape interioare, 2781 (40,83%) persoane în activitatea de acvacultură şi 866 (12,71%) persoane în activitatea de procesare.

Pescuitul în apele interioare Pescuitul comercial în apele interioare a realizat o producţie de 3310 tone în 2008. Este practicat pe Dunăre, Delta Dunării, complexul de lacuri Razim-Sinoie, unele lacuri de acumulare. Pescuitul în apele interioare este practicat, în special, ca o activitate principală şi permanentă, realizată de pescarii tradiţionali, dar în unele cazuri este un mod de existenţă pentru persoanele care nu au un venit suficient din alte activităţi. Activitatea de pescuit este practicată în baza unor permise sau licenţe. Mai mult de 2500 de pescari (din care 98% sunt bărbaţi) pescuiesc în apele interioare din România, folosind 2256 de bărci înregistrate. Acestea sunt înregistrate în Fişierul Navelor  care este administrat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. Pescuitul este practicat cu unelte fixe sau în derivă, folosind bărci mici din lemn. În apele interioare nu se practică pescuitul mecanizat.

 

Principalele specii capturate în anul 2005 din apele interioare au fost: carasul (47,44%), plătica (14,37%), scrumbia (11,55%), crapul (5,05%), babuşcă (4,40%), somn (2,50%), şalău (2,82) şi ştiucă (2,60). Producţia obţinută din pescuitul în apele interioare a fost de 4.042 tone, reprezentând doar 44,67% din captura înregistrată în anul 1995. Oricum, aceasta reprezintă o creştere de 24,18% comparativ cu anul precedent (2004).Există dubii că o cantitate importantă din captura de peşte provenit din pescuitul din apele interioare nu este înregistrată. Pescuitul sportiv realizează de asemenea o anumită cantitate de captură care nu este înregistrată în statisticile oficiale.

Acvacultura În România structura producţiei din acvacultură este dominată de ciprinide (autohtone sau asiatice), care totalizează aproximativ 85% din producţia totală, urmate de păstrăv, şalău, ştiucă, somn şi sturioni de apă dulce (15%).Sistemul tradiţional folosit în acvacultura românească este extensiv sau semi-intensiv, bazat în principal pe creşterea ciprinidelor în policultură. În ultimii ani a început să se dezvolte şi modernizeze fermele piscicole tradiţionale şi de asemenea apar ferme moderne de creştere intensivă a sturionilor şi păstrăvului, care se pot cofinanţa prin aplicarea la fondurile nerambursabile oferite prin Fondul European pentru Pescuit. Există 100.000 ha amenajate pentru activităţile de acvacultură în România, structurate astfel: 84.500 ha ferme de creştere, 15.500 pepiniere şi 25 ha ferme de păstrăvi.

 

Procesare

Până la sfârşitul anilor ‘80, România a avut o importantă industrie de procesare a peştelui. În anii 90, industria de procesare a peştelui şi-a încetat practic activitatea. Aceasta a fost determinată probabil, în parte, de reducerea accentuată a producţiei ca urmare a încetării activităţii flotei de pescuit oceanic, şi parţial de preferinţele consumatorilor pentru produsele noi importate pe care companiile româneşti nu le pot oferi pe piaţă.Ca o consecinţă, produsele străine au câştigat o mare parte din piaţa produselor procesate din România. În ultimii ani câteva companii româneşti au început să ofere produse moderne iar producţia internă, în special produsele semi-preparate, a început să crească din nou. Majoritatea materiei prime este importată, macroul şi heringul fiind cele mai comune specii.În prezent există 56 de întreprinderi în industria de procesare a peştelui. În 2005, erau angajaţi în industria de procesare 866 de persoane ( din care 58% femei).

Figura 3: Dezvoltarea producţiei de conserve şi semi-conserve, 1996 – 2005
Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Din Fig. 3 se poate observa o scădere a producţiei de peşte procesat până în anul 2000 şi o creştere semnificativă în perioada 2004-2005. Această creştere a producţiei a fost determinată în special de noile unităţi construite după 2000 şi de modernizarea unor unităţi mai vechi prin programul SAPARD.  Având în vedere absorbţia destul de mare a fondurilor SAPARD în perioada 2005-2006, pentru activitatea de procesare şi marketing şi capacitatea de producţie din procesare a fost extinsă şi/sau semnificativ modernizată. Acest proces va continua şi se va extinde la scară mai mare odată cu accesarea fondurilor disponibile prin Programul Operaţional pentru Pescuit.Dezvoltarea capacităţii de producţie nu este susţinută de dezvoltarea sectorului primar de producţie din România, având în vedere că principalele specii folosite în procesare sunt specii marine importate, în special macrou şi hering. Importurile constau în principal în peşte congelat (macrou, hering, şprot, cod de Alaska, bacaliar, sardine şi anşoa). Speciile locale procesate sunt crap (90% din peştele local procesat), păstrăv, şalău, ştiucă, somn şi biban.Consumul de peşte înregistrat a scăzut de la mai mult de 8 kg/locuitor/an în 1989 la un minim de 2 kg/locuitor/an în perioada 1993 – 1999. De atunci a început să crească iar şi a atins valoarea de 5,2 kg/locuitor/an în 2007, care încă este printre cele mai mici valori din UE.După 1989, şi cu precădere în ultimii ani, când marile lanţuri de supermarketuri au pătruns şi s-au dezvoltat în România calitatea şi varietatea ofertei de peşte de consum a crescut în mod exponenţial. O categorie largă de produse este disponibilă acum pe piaţa românească, reflectând o schimbare în preferinţele consumatorilor către noi specii şi noi forme de prezentare (filetat, decapitat, eviscerat).In 1989 producţia piscicolă din România acoperea 96% din consumul intern. Această situaţie nefirească se datora reducerii până la dispariţie a importurilor şi unei oferte calitative reduse. După 1989 producţia de peşte a ţării a avut un declin constant până când s-a stabilizat, relativ recent. În schimb, consumul a început să-şi revină mai repede şi este pe un trend ascendent începând din 1999.Acest lucru a fost posibil tocmai prin creşterea permanentă a importurilor. Acestea au suplinit pe de o parte căderea producţiei de peşte marin ca urmare a desfiinţării flotei române de pescuit oceanic, iar pe de altă parte au oferit consumatorului român specii calitativ superioare, care nu pot fi produse în România. În concordanţă cu datele provenite de la MAPDR, importul a crescut cu 22,19%, de la 65.604 tone în 2004, la 80.160,60 tone în 2005, în timp ce exportul a crescut doar cu 4,60% de la 779,80 tone în 2004, la 815,70 tone în 2005.

Figura 4: Consumul de peşte şi cota parte din producţia internă, 1989 – 2005
Sursa: FAO FishStat (1989-2004) / PNS (2005)

Acest deficit în producţia naţională comparat cu consumul de peşte poate fi interpretat ca un potenţial pentru dezvoltarea sectorului piscicol din România, fără însă a neglija faptul că producţia internă nu va putea acoperi necesarul de peşte de consum, într-o proporţie similară cu cea de dinainte de 1989, acum când oferta bogată şi creşterea nivelului de trai a crescut pretenţiile consumatorului român.

 

Data adaugarii: 22.10.2009   Sursa Biroul de presă al MAPDR


2%

din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a Asociației pentru Antreprenoriat Comunitar, nu către stat. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Dezvoltarea Personală, Comunitară și Socială.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.

Proiectul Răsuceni

rasuceni

Aflați despre proiectul de ridicare din sărăcie a unuia din cel mai sărace sate din România. Contribuiți cu resurse, idei, instrumente…

DIN CE AI POTI FACE RAI

Aveți nevoie de ferestre și uși?

ferestre și ușiÎncercați să ne cereți o ofertă și nouă și veți primi comisioane. Discounturile pot fi de la 20% pînă la 60%. De ce? Deoarece ne putem permite avand o oferta completa și fiind importatori direcți de profile!

La unele comenzi de ferestre și uși, oferim gratuit plasele de insecte.

Facem contracte de întreținere / mentenanță. Intrați acum în parteneriate ce vă pot aduce câștiguri mari.

Aveți infiltrații?

Aveți treceri / străpungeri / penetrări de cabluri / țevi / conducte prin pereți, planșee și pardoseli ce manifestă infiltrații sa exfiltrații! Aveți fisuri prin pereți și pardoseli?

Etansare perfecta a strapungerilor si fisurilorAvem soluții corecte și complete.

Doar vizitați https://strapungeri.afacereamea.ro/ și puteți să găsiți produsele și soluțiile corecte pentru situația dvs concretă. Puteți și să vă abonați pentru discounturi și comisioane.

Studii Geo-Tehnice

Realizam Studii Geo-Tehnice in Conditii Foarte Avantajoase

Cele mai bune preturi din piata. Sunati acum: 0769 057 340