Un genetician şi un biolog din Cluj-Napoca au creat două rase de iepuri, care, după ce vor fi omologate, vor fi primele din ţară recunoscute oficial. Omologarea unei rase poate dura şi ani, însă clujenii sunt hotărâţi să nu renunţe. Reuşita lor ar fi „o mare descoperire pentru lumea ştiinţifică”, spun specialiştii.

Doi clujeni, geneticianul Valentin Petrescu-Mag (32 de ani) şi biologul Botha Miklós (33 de ani), au creat două rase autohtone de iepure: Uriaşul de Transilvania şi Iepurele de Cluj. Dacă vor fi omologate, acestea vor fi primele rase româneşti cu „certificat” oficial de naştere. Aceasta din cauză că în România nu există o tradiţie în ceea ce priveşte creşterea iepurilor cum există la vecinii din Ungaria. Cei doi tineri, care lucrează de aproape şase ani la crearea acestor noi rase de iepuri, nu vor ca timpul şi banii lor, nu puţini, să fi fost investiţi în van, de aceea nu se vor lăsa până când o instituţie de profil le va recunoaşte oficial noile rase.

Fonduri europene pentru „uriaş”

Uriaşul de Transilvania este „creaţia” geneticianului clujean Valentin Petrescu-Mag, angajat, din 2010, ca cercetător la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi. Activitatea lui de cercetare se desfăşoară la Cluj, în curtea casei sale, unde are 80 de exemplare de iepuri, adulţi şi pui, din această viitoare rasă, pe care îi creşte şi le îmbunătăţeşte.

În acest sens, el a scris un proiect de cercetare pe doi ani, pe care a primit, din primăvara lui 2011, finanţare europeană în valoare de circa 100.000 de lei. Scopul: să-l facă pe Uriaşul de Transilvania primul iepure cu acte din ţară.

„Cresc iepuri din toate rasele de doar câţiva ani. O făceam de plăcere, ca hobby. Sunt şi o hrană sănătoasă. Acum patru ani, am zis de ce să nu cresc o rasă numai a mea. Atunci am început cercetarea. Am ales o rasă de talie mare pentru că există o pronunţată preferinţă a crescătorilor de iepuri pentru exemplarele mari. Este o grandomanie a acestora să facă impresie la expoziţii”, povesteşte Valentin Petrescu-Mag. Iniţial, geneticianul a făcut cercetare pe peştii ornamentali (de acvariu), însă nu a continuat deoarece peştii nu au căutare pe piaţa românească, iar profitul e mic. S-a reprofilat pe iepuri.

Faţă de alte rase străine, Uriaşul de Transilvania este mai rezistent şi se adaptează mai uşor la condiţiile locale de mediu. „Părinţii” genetici ai Uriaşului sunt mulţi, însă cei mai importanţi sunt iepurele românesc rustic (cel crescut în gospodăriile ţărăneşti din toată ţara), Uriaşul Belgian şi Californian.

Pregăteşte actele de omologare

Pentru Valentin Petrescu-Mag munca de cercetare e foarte serioasă. O dovedesc titlul de doctor în biologie şi medaliile de aur, argint şi bronz obţinute în anii 2008-2010 la Salonul Internaţional de Inventică pentru crearea mai multor linii (subspecii) de peşti ornamentali. „La sfârşitul acestui an, cel târziu la începului lui 2012, voi depune actele de omologare la Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ) din cadrul Ministerului Agriculturii. Vreau să urgentez partea de documente. Ca să fie recunoscută ca rasă, am nevoie de peste o mie de exemplare, trebuie să dovedesc că am o populaţie omogenă şi diferită de alte rase”, susţine geneticianul clujean.

Ambiţios din fire, el nu se lasă şi vrea ca „puiul” său de peste 5,5 kg să obţină şi recunoaştere pe plan extern. „Vreau să fiu acceptat la competiţiile internaţionale de profil din Slovacia, Ungaria şi Germania, Spania, Belgia, însă asta pentru câţiva ani, când voi avea o populaţie impresionantă de Uriaşi”, intenţionează cercetătorul.

Iepurele de Cluj, creat de un şomer

Un alt clujean, Botha Miklós (33 de ani), fost coleg la doctorat cu Valentin Petrescu-Mag, a creat o rasă locală, pe care a denumit-o simplu Iepurele de Cluj. Acesta a crescut în preajma urecheaţilor, de aceea s-a făcut biolog de profesie, şi-a luat şi doctoratul în biologie, însă acum e şomer. „Bunicii mei creşteau, dar nu iepuri de rasă. Bunica îmi povestea că îi vindea în piaţa din Gheorgheni. Ador animalele, îmi plac atât de mult încât nu concep să renunţ să cresc iepuri”, mărturiseşte Botha Miklós, care e şi arbitru la expoziţiile de profil. Primul exemplar din noua rasă l-a obţinut în 2005. Părinţii genetici sunt rasele de iepuri Neozeelandez Alb şi Chincilla. Deocamdată are doar 30 de exemplare de Iepure de Cluj din cele 60 pe care le creşte.

Vrea să le îmbunătăţească şi urmăreşte site-urile tuturor universităţilor din ţară pentru a prinde un proiect cu finanţare prin care să-şi continue cercetarea şi să omologheze Iepurele de Cluj. Spune că ar fi o pierdere foarte mare, dacă nu ar profita de această oportunitate. „Va fi un iepure de carne. Dacă aş avea resurse, în doi-trei ani aş putea omologa rasa. Din fondurile proprii, acum pot menţine doar populaţia existentă. Iepurele de Cluj e o rasă apărută spontan, e o şansă de unu la un milion de cazuri care nu trebuie ratată”, crede Botha Miklós.

Îi sunt atât de dragi iepurii încât, acum câţiva ani, când locuia la bloc, a luat un pui pe care-l credea bolnav. L-a crescut în bloc, iar iepuraşul se obişnuise atât de tare cu oamenii încât atunci când unul dintre membrii familiei deschidea frigiderul, el ştia că jos, pe uşă, avea un vas cu verdeaţă destinat lui.

Atât Iepurele de Cluj, cât şi Uriaşul de Transilvania mănâncă la fel ca celelalte rase: iarbă, lucernă, cereale, fân, mere sau morcovi. Dacă s-ar omologa, ar fi un mare succes pentru lumea ştiinţifică. Prorectorul USAMV Cluj-Napoca, Augustin Vlaic, este sceptic pentru că omologarea unei rase ia mult timp, însă recunoaşte că dacă aceste două „creaţii” vor fi omologate ar fi un mare succes. „Ar fi o mare descoperire pentru lumea ştiinţifică. Pentru a omologa o rasă îţi trebuie ani buni”, susţine prorectorul.

Ce înseamnă omologarea

Există o singură lege care reglementează omologarea unei rase: Ordinul 383 din 2009 al ministrului Agriculturii. Dosarele de omologare se depun la Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ) din cadrul Ministerului Agriculturii. Şeful Serviciului de Protecţia şi Conservarea Resurselor Genetice din cadrul ANARZ, Cristinel Şonea, spune că procedura de omologare necesită o cercetare temeinică.  „Solicitantul depune o cerere la ANARZ prin care cere omologarea, iar o comisie a Agenţiei va analiza situaţia. Când cercetarea e gata, Consiliul Tehnico-Ştiinţific al ANARZ va aproba sau nu. Subliniez că cercetarea trebuie să fie temeinică şi trebuie să se facă pe lângă un institut de cercetare sau universitate”, explică Cristinel Şonea. Acesta susţine că avem multe valori în această ţară care trebuie promovate şi că, până acum nu există o rasă românească omologată de iepure.

Prima recunoaştere oficială a uriaşului

Valentin Petrescu-Mag a obţinut deja, în februarie anul acesta, prima certificare oficială a rasei sale. Este o diplomă de onoare şi un tilu de campion pentru trei Uriaşi de Transilvania care i-a fost dată, la 5 februarie 2011, de Federaţia Asociaţiilor Crescătorilor de Păsări de Curte şi Animale Mici în Rasă Pură din România, la o expoziţie judeţeană de profil.

„Am fost uimit să văd interesul arătat de crescătorii români la expoziţie. Am dat exemplare de Uriaş în sudul ţării, le-am supervizat de la distanţă, iar crescătorii au obţinut aceleaşi rezultate ca şi mine. Numele acestora le voi include pe lista de omologare alături de al meu pentru că m-au ajutat să fac cunoscut Uriaşul de Transilvania”, afirmă geneticianul.

Cum arată Uriaşul de Transilvania

În primul rând, ca şi numele ce-l poartă, este un iepure mare, iar limita minimă de greutate pentru un exemplar adult va fi 5,5 kg. „Un Uriaş va ajunge sigur la 8-9 kg pentru că le ştiu părinţii. Nu există limită maximă de greutate. Dimensiunea a moştenit-o de la rasa Uriaşul Belgian, iar culoarea, de la rasa Californian – alb cu extermităţi negre, gri, maro sau albastre”, explică geneticianul Valentin Petrescu-Mag.  „Creaţia” lui are un corp lung, dar bondoc şi musculos, capul rotund, urechi lungi, dar nu foarte lungi. Sunt exemplare de Uriaş la care culoarea e mai deschisă vara şi mai închisă iarna, iar unii, după o anumită vârstă, îşi pierd culoarea. Ar putea trăi 8-9 ani. Exemplarul din poză are doar 6 luni şi cântăreşte deja 6 kilograme.

Cum arată Iepurele de Cluj

„Iepurele de Cluj are un cap mare şi butucănos, urechi scurte şi cărnoase şi are o culoare albastru argintat sau gri cenuşiu. Poate trăi 7 sau 8 ani şi cântăreşte între 3,5 kg şi 5,5 kg. E un iepure de talie mijlocie”, explică crescătorul Botha Miklós.

Florina Pop, Adevarul

Originally posted 2013-02-27 09:17:34.