Culturi de orez in Romania exista si incep sa fie tot mai numeroase, cererea de piata devenind din ce in ce mai mare. Romania se afla la limita nordica a culturilor de acest gen din Europa si acestea au fost introduse la noi in tara tocmai pentru a acoperi cererea de piata cu produse romanesti. Orezul nu este cultivat de mult timp in tara noastra, prima orezarie fiind infiintata in 1786 la Topolia, de catre o firma italieneasca insa. Cultura orezului din tara noastra cunoaste piedici mari insa, costurile ridicate ale apei pentru irigatie si concurenta venita din import daunand agricultorilor romani. Tara noastra este dependenta de orezul importat pentru ca doar in acest fel se poate acoperi cererea de consum intern, desi UE ofera indemnizatii de 250 euro la hectar pentru fermierii ce se incumeta sa intre intr-o astfel de afacere.

Cele mai multe culturi de orez din Romania sunt de provenienta italica, fiind in totalitate soiuri precoce create de amelioratorii roman de orez. Acest orez este caracterizat prin palle galbene, panicule nearistate si cariopse albe.

Caracteristicile orezului

Orezul este carecterizat prin limbul ingust al frunzei, infratirea abundenta, si cele sase stamine ale florii. Pe deasupra, aceasta planta mai prezinta inflorescente sub forma unui panicul rasfirat care poarta spice pedicelate uniflore.

Pentru a putea incolti, orezul are nevoie de mai putin oxigen decat alte cereale, astfel ca boabele pot germina chiar si in apa. Atunci cand germinarea are loc in sol, din bobul de orez va iesi mai intai radicula, urmata fiind de coleoptil. In cazul in care germinarea se face in apa, din bob va iesi mai intai plumula.

Ca si in orezariile din alte parti ale lumii, si in culturi de orez din Romania are loc infratirea, care se face la 10-15 zile de la rasaritul plantei. Fiecare planta de orez face in medie 3-6 frati fertili. Frunzele, paiul si radacina plantei sunt prevazute cu canale aerifere, acestea asigurand oxigenul care este necesar respiratiei organelor ce se afla sub pamant in cazul in care terenul cultivat cu orez este acoperit cu apa.

La orez, inflorirea plantei  este precedata de aparitia panicului. Aceasta dureaza intre 5 si 9 zile, in functie de fiecare soi de orez. Pentru ca planta sa infloreasca si sa fecundeze, aceasta are nevoie de conditii optime: temperaturi de 22 de grade Celsius si o umiditate a aerului de aproximativ 80%. In cazul in care nu au conditii optime, plantele pot deveni sterile. Orezul nu traieste bine in zile innorate si ploioase, iar temperaturile sub 18 grade Celsius duc la sterilitatea plantei. Paniculii de orz sunt rasfirati si au numeroase spiculete uniflore care formeaza intre 30 si 90 de boabe imbracate in pale. Pericarpul este de obicei puternic mirositor si are o culoare bruna, urmarindu-se ca, la pre-industrializare, acesta sa fie indepartat.

In culturi de orez in Romania, in cazul in care sunt conditii nefavorabile, se va putea observa o pata albicioasa in endospermul bobului, aceasta pata continand dextrin si maltoza si o cantitate mai mica de amidon. Aceasta pata apare din cauza umplerii defectuoase a bobului de orez, care va duce si la dificultati in treierat si conditionare si chiar in gatirea acestuia.

Perioada de vegetatie a orezului variaza intre 105 si 145 de zile, planta fiind foarte exigenta in ceea ce priveste caldura. Timp de trei luni, planta are nevoie de temperaturi de peste 20 de grade Celsius. Germinarea semintelor de orez are loc de la temperaturi de minimum 10 grade Celsius, insa se desfasoara lent, pana cand solul atinge temperaturi de 16 grade Celsius.

Toate culturile de orez in Romania sunt pretentioase in ceea ce priveste apa. In unele regiuni din lume unde este cultivat orezul fara a fi irigat, este nevoie de precipitatii de 160-300 mm lunar, in caz contrar fiind nevoie de irigatii ce insumeaza 30-40.000 metri cubi de apa la hectar. In zonele temperate, acolo unde temperatura oscileaza destul de mult pe timpul verii, stratul de apa din sol joaca si un rol termo-reglator pentru cultura de orez. In zonele temperate nu se poate cultiva orezul decat in strat de apa.

Apa care provine din rauri, ape curgatoare, este cea mai potrivita pentru irigarea culturilor de orez. Apa cu care sunt irigate aceste culturi nu trebuie sa depaseasca 2 grame de saruri la litru, apa usor salina neputand fi folosita pentru irigare decat daca in orezarie poate fi asigurat un drenaj foarte bun al apei.

Orezul este pretentios si in ceea ce priveste lumina, necesitand cat mai multe raze ale soarelui. Perioadele de nebulozitate ridicata dauneaza plantei si – ca atare – intregii productii de orez.

Solul nu este un factor important in culturi de orez, in Romania acesta adaptandu-se destul de usor. Solurile slab productive sau neproductive pot fi valorificate cu ajutorul culturilor de orez, insa acestea nu trebuie sa fie nisipoase sau argiloase. Orezul prefera solurile mai grele, care au peste 40% argila si care nu sunt foarte permeabile, cele care consuma exagerat de multa apa nefiind potrivite.

Culturile de orez sunt tolerante cu sarurile din sol, insa continutul acestora nu trebuie sa fie mai mare de 2%. In cazul culturilor de orez din Romania care au loc pe terenuri saraturoase, este nevoie ca acestea sa fie nivelate, iar apa trebuie evacuata pe cat de corect posibil, incercandu-se evitarea concentrarii sarurilor in microzonele inalte. In conditii optime, culturile de orez pot chiar valorifica terenurile saraturate.

Culturile de orez in Romania sunt restrictionate de conditia solului si de temperatura, astfel ca tara noastra nu este o zona favorabila pentru orez. Doar in cateva areale restranse sunt reunite conditiile optime necesare pentru orezarii. O prima zona de confort pentru orez se gaseste de-a lungul Dunarii, in principal la 29 km nord de Dunare intre  Braila si Calafat, acolo unde vara exista influente ale izotermei de 22 grade Celsius. O a doua zona favorabila orezariilor se gaseste in zonele cu izoterma de vara de 21 grade Celsius, in general in luncile raurilor tarii, pe Buzau, Siret, Olt, Ialomita si in zona Banatului in vestul judetului Timis.

Tehnologii de cultivare folosite in culturi de orez in Romania

Culturile de orez trebuie asezate in anumite feluri pe terenul pe care sunt desfasurate, astfel incat acesta sa fie cat mai bine optimizat. Terenul trebuie amenajat in parcele dreptunghiulare care se intind pe 1-4 hectare fiecare si trebuie inconjurat de diguri mici prevazute cu canale ce vor alimenta cu apa terenul, insa si canale de evacuare ale apei. Vanetele de evacuare si alimentare vor alimenta si evacua apa din terenul cultivat. Orezul este o planta care suporta monocultura, insa nu este bine sa prelungiti cultura de orez pe acelasi teren pe mai mult de 4 ani pentru ca pot aparea efecte daunatoare orezului: compactarea, acidifierea terenului, aparitia proceselor anaerobe, imburuienarea intregului teren.

Agronomii recomanda asolamentele de sase ani in ceea ce priveste culturile de orez: patru ani de productie a orezului si doi ani de pauza pentru sol, in care pot fi incercate productii de soia, floarea soarelui sau porumb timp de un an, si cultura de cereale paioase recoltate vara devreme in al doilea an. Astfel, terenul se va revitaliza si va fi lucrat timpuriu, pregatind repede solul pentru semanarea orezului.

Ingrasaminte pentru orez

Pentru a avea bogate culturi de orez in Romania, fermierii trebuie sa apeleze si la ingrasaminte naturale si chimice. Orezul reactioneaza foarte puternic la ingrasaminte, in special din cauza spalarii elementelor nutritive din sol odata cu apa care iriga terenul. O importanta deosebita pentru culturile de orez o au ingrasamintele cu azot care sunt recomandate in doza da 130 kg la hectar, dozaj ce depinde si de conditia solului, soiul de orez cultivat, conditiile meteo si data la care a avut loc semanatul.

Azotul este folosit adesea in culturile de orez din Romania. Acesta se seamana fractionat: primavara, inainte de semanat, sunt realizate 2/3 din fertilizare, restul aplicandu-se pe terenul cultivat in timpul vegetatiei. Nu trebuie insa depasita data de 1 iulie pentru a fi administrata ultima doza de ingrasamant, pentru ca daca azotul va fi administrat mai tarziu, perioada de vegetatie a plantelor va creste, iar procesul de sterilitate se va mari si el, fiind favorizat de atacul unor boli.

Si fosforul este utilizat ca ingrasamant in orezarii. Fosforul are rol de echilibrare a efectelor azotului. Administrarea acestui ingrasamant se face de obicei toamna sau primavara, fiind facute inainte de semanat, si este incorporat in sol. Doza recomandata la hectar este in jur de 90 kg fosfor.

Pentru solurile usoare unde se recurge la culturi de orez in Romania se recurge la fertilizare cu potasiu. Acesta este folosit si in vechile orezarii, in special daca au fost folosite in prealabil ingrasaminte bogate in azot sau fosfor. Doza recomandata la hectar este in jur de 90 kg, aceasta aplicandu-se in intregime inaintea semanaturii.

In vederea imbogatirii solului pentru orezarii se recurge si la ingrasamintele organice, dintre acestea remarcandu-se gunoiul de grajd. Acesta este eficient in vechile orezarii, fiind aplicate in jur de 30 tone la hectar. Gunoiul de grajd trebuie sa fie foarte bine fermentat si ar fi de dorit sa fi fost imprastiat in sol in cultura premergatoare de plante prasitoare.

In cazul solurilor saraturate care au reactie alcalina sunt de obicei administrate amendamente care au reactie acida. Acestea sunt administrate sub forma de fosfogips intr-o concentratie de 4-10 tone la hectar.

Desi locatii pentru culturi de orez in Romania exista pe ici pe colo, costurile ridicate si investitiile initiale facute in astfel de proiecte ii tin pe fermieri departe de incercarea unui nou tip de cultura. Cererea de consum ramane insa foare mare, iar importurile sunt singurele care mai reusesc sa astampere „setea de orez” a romanilor. Fara o infrastructura si dorinta de a investi in astfel de orezarii se vor gasi cu greu produse derivate sau brute care sa provina din productia autohtona.

sursa

Originally posted 2013-02-27 08:51:35.