Cultura tomatelor (Lycopersicum esculentum)

Tomatele sunt originare din America de Sud (Peru, Bolivia, Ecuador).

Fructele de tomate au valoare alimentara deosebita, consumandu-se in stare proaspata cat si sub forma diverselor preparate.

Cerinte
Tomatele, impreuna cu ardeiul si vinetele fac parte din grupa legumelor cu cerinte ridicate fata de caldura, care reactioneaza favorabil la conditiile unei temperaturi mai ridicate.

Fata de factorul lumina, tomatele sunt deosebit de sensibile. De aceea, in functie de lumina se regleaza si ceilalti factori de vegetatie (temperatura, umiditatea, aerisirea, etc.), la culturile fortate in sere si rasadnite. Tomatele se comporta deosebit de bine in conditiile unei umiditati corespunzatoare, fapt pentru care se cultiva numai in conditii de irigare.

Tomatele cresc si dau productii ridicate pe solurile cu textura mijlocie, afanate, permeabile, in care isi formeaza un sistem radicular viguros, capabil sa aprovizioneze plantele cu apa.

Reactia fata de elementele nutritive variaza concordant cu fazele de crestere si fructificare. In primele faze se administreaza cantitati mai ridicate de azot, apoi, in timpul infloririi, formarii si maturarii fructelor, se aplica mai mult fosfor si potasiu.

Infiintarea culturii
In tara noastra, cultura tomatelor se realizeaza in cea mai mare parte prin intermediul rasadului, dar se practica si cultivarea prin semanatul direct in camp. In vederea unei esalonari cat mai rationale a productiei de tomate, in practica legumicola sunt cunoscute urmatoarele forme de cultura:
– cultura timpurie;
– cultura de vara-toamna;
– cultura pentru industrializare;
– cultura extratimpurie si tarzie in camp, protejata cu folie de polietilena;
– cultura in sera ciclul I si ciclul II;
– cultura in solarii, ciclul scurt si prelungit;
– cultura in rasadnite etc.

Sunt bune premergatoare pentru tomate: cucurbitaceele, leguminoasele, varzoasele, bulboasele si radacinoasele.

Lucrarile de pregatire a terenului incep din toamna, odata cu defrisarea culturii anterioare si mobilizarea solului in vederea efectuarii nivelarii de exploatare. Dupa nivelarea de exploatare se aplica ingrasamintele de baza, dupa care se executa aratura adanca de toamna la 28-32 cm.

Primavara se face nivelarea araturii, administrarea ingrasamintelor, aplicarea erbicidelor si incorporarea acestora.

Plantarea rasadului sau insamantarea se face in functie de sistemul de cultivare la date diferite (v. tabelul urmator).

Tabelul 1 Date privind infiintarea culturilor de tomate

In sera, plantarea tomatelor se face in randuri, la distantele de 40/80/80/80/40 cm sau 35/90/70/90/35 cm.

Hibrizii si soiurile utilizate pentru cultura in camp sunt: Cluj 80, GS-12 F1, Roxana, Perla Clujului, Buzau 22, Petra, Precoce de Someseni, etc.

Pentru cultura in sera se utilizeaza hibrizii: Amati, Elena, Monika, Diva, Gloria, Nemarom, Splendid, Marfa, Marissa etc.

Ingrijirea culturii
La 3-5 zile dupa plantare se face completarea golurilor cu rasad de aceiasi varsta si din acelasi soi. Se aplica dupa caz 4-10 udari cu norma de 350-500 m3/ha. Se fac 1-2 prasile mecanice iar in sera 4-6 prasile manuale. Se executa 2-8 fertilizari in timpul vegetatiei, iar in sere si solarii se efectueaza, dupa specificul culturii palisatul, copilitul, defoliatul, carnitul plantelor, polenizarea artificiala si stimularea fructificarii.

In timpul perioadei de vegetatie se mentine prin intermediul tratamentelor starea fitosanitara a culturii.

Recoltatul din camp se face esalonat, incepand cu decata a III-a a lunii iunie, la culturile timpurii si pana in decada a II-a a lunii octombrie, la cele de vara-toamna. Culturile de sera se recolteaza in perioada martie-iunie si octombrie-decembrie.

Productia oscileaza de la 25 t/ha, in cazul tomatelor timpurii, pana la 35-40 t/ha la tomatele de vara-toamna si 70-80 t/ha in sera ciclul I.

Originally posted 2012-09-17 18:53:32.