Cultura ecologică a ciupercilor comestibile Agaricus bisporus

Primele consemnări scrise despre ciuperci, ajunse la noi se referă la ciupercile Agaricus sp. şi dateaza din secolul I î.Ch. Dioscoride şi Horaţiu, aduc elogioase aprecieri în lucrările lor despre ciuperci, astfel Horaţiu ( 65-8 î.Ch.) consideră că „este mai uşor a dispreţui aurul şi argintul decât a renunţa la o mâncare de ciuperci”, iar îmapăratul roman Claudius (41-54 d.Ch.) compară valoarea ciupercilor, cu „gloria generalilor săi”. Chinezii sunt deţinătorii cunoştinţelor despre cultura ciupercilor înca de la anul 535 î.Ch.

Cultura ciupercilor a început târziu şi datorita faptului că nu s-au cunoscut căile de înmulţire ale acestora. Ciupercile nu prezintă rădăcină, tulină, frunze, flori si seminţe şi nu pot fi înmulţite precum celelalte plante.

Becker G., (1985) în articolul său intitulat „Mic istoric al micologiei” arată că abia în anul 1729 italianul Micheli a descoperit că ciupercile se înmulţesc prin spori. Dar adevăratul părinte al micologiei este suedezul Fries E., a cărui operă cuprinde aproape 3000 de specii de ciuperci. In acelaşi timp Fries E., a început o clasificare sistematică ce stă la baza tuturor lucrărilor ce au urmat.

Încadrarea sistematică
Sistematica este o ştiinţă în evoluţie deoarece se fac aproape zilnic noi descoperiri şi astfel speciile de animale, plante şi microorganisme continuă să crească. Dacă la începutul secolului XX numărul regnurilor erau numai două: PLANTAE şi ANIMALIA, în prezent cercetătorii variază numarul acestora între 5 şi 8.

Cele 5 Regnuri sunt:
• MONERA
• FUNGI
• PLANTAE
• PROSTITA
• ANIMALIA

In prezent în ţara noastră se cultivă cu precădere două specii de ciuperci: Agaricus bisporus (ciuperca de strat sau de balegar, albă, crem sau brună) şi Pleurotus ostreatus (bureţi sau păstravul de fag). Timid a început în ultima perioadă să se cultive şi Lentinus edodes (shii-take, ciuperca parfumată sau ciuperca de castan).

Ciupercile comestibile sunt considerate aliment iar unele dintre ele chiar medicament, având o valoare nutritivă ridicată şi unele virtuţi terapeutice de certă valoare cum e cazul lui Lentinus edodes şi Pleurotus ostreatus.

Compoziţia chimică a ciupercilor diferă de la o specie la alta, în funcţie de stadiul de dezvoltare, de substratul nutritiv pe care cresc, de partea componentă luată în considerare, perioada de creştere, condiţiile de microclimat etc.

Agaricus bisporus contin apă (82-92 %) , substanţe organice (6- 16,5 %), si săruri minerale ( 0,5-1,5%) .

100 g ciuperci proaspete (analizele sunt facute in Canada) contin:

• proteine 3,6 – 5 g
• carbohidraţi 1,5 g
• lipide 0,3 g
• fibre dietetice 2,5 g
• vitamine : A – 5 mg; C- 0,12 mg ; D – 0,10 mg ; E – 0,12 mg ; B 1 (tiamina)- 0,03 mg ; B2 (riboflavină) – 0,41 mg ; B3 (niacină) – 4,1 mg ; B 12 – 0,16 mg;
• săruri minerale : Na-7,0 mg; K – 305 mg ; Ca – 2 mg ; Fe + 0,2 mg ; Zn – o,2 mg ; Mg – 9 mg ; P – 0,13 mg ; Cl – 0,8 mg ; I + 0,017 mg ; Mn – 0,57 mg ; Cu – 0,65 mg;
• colesterol – 0

Ciupercile Agaricus spp. (bisporus si edulis), prin conţinutul lor în vitamine şi săruri minerale, sunt considerate energizante si mineralizante, recomandate în perioada de convalescentă. Unii nutriţionişti mentionează că aceste ciuperci au si virtuţi antialergice.

Ciupercile proaspete conţin 28 calorii, comparativ cu tomatele 15 şi varza 19. Au, de asemenea, gust şi aromă deosebite şi de aceea pot fi consumate ca aliment de bază pentru cei sănătoşi sau ca aliment dietetic pentru diabetici, deoarece nu conţin amidon care în organism se transformă in zahăr.

Ciupercile prezinta mai multe avantaje. Astfel:

• au un ciclu de cultură scurt (2-3 ) luni,
• sunt plante cu talie redusă putând astfel fi cultivate pe mai multe nivele,
• de la ele se consumă toate părţile componente, procentul de utilizare fiind de 99-100 %,
• pentru substrat sunt folosite materii auxiliare sau deşeuri de la alte ramuri agricole sau industriale,
• ca spaţii de cultură se pot folosi şi cele dezafectate, subsoluri, tuneluri, galerii goale etc.

O afacere bazată pe cultură de ciuperci va putea fi rentabilă şi sigură numai dacă se vor respecta tehnologia şi condiţiile de microclimat specifice. De o mare importanţa este şi calitatea miceliului folosit.

Fig. 1 – Agaricus bisporus

Norme privind cultura ecologică a ciupercilor

Obţinerea de produse ecologice este reglementată de Hotărârea nr. 917/13 septembrie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele ecologice. Această Ordonanţă prevede la art. 2 că persoanele fizice sau juridice care produc, prepară, importă /exportă şi/sau comercializează produse agroalimentare ecologice sunt obligate să respecte prevederile ordonanţei de urgenţă şi ale prezentelor norme metodologice. Termenul ecologic utilizat în Ordonantă este similar cu biologic , organic sau cu combinaţiile acestora organo-biologic şi bio-organic.

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţa a Guvernului nr. 34/2000, privind produselor alimentare ecologice, cu referire la cultura ciupercilor comestibile, permit pentru dezinfecţie tratamente fitosanitare şi corectarea valorii pH-ului cu urmatoarele produse:

• sulfat de calciu (ghips) numai de origine naturală;
• sulfat de cupru (piatră vanată);
• carbonat de calciu;
• perlită;
• Formaldehidă;
• Bacillus thuringensis.

Igienizarea ciupercăriei după curăţare, reparare şi spălare se poate face ecologic prin văruirea pereţilor, stelajelor, pardoselii, tavanului şi o dezinfecţie cu soluţie de 0,5 % Formaldefidă ( formol sau formalină), produs acceptat de Ordonanţa mentionată.

Pentru substratul celulozic nutritiv sau pentru compost se pot folosi numai materii prime şi auxiliare certificate ca biologice. Paiele de grâu sau de alte cereale păioase, trebuie să provină din cultura ecologică, ce nu a fost îngrăşată cu îngrăşăminte chimice, nu a fost erbicidată şi nici tratată cu fungicide sau insecticide. La fel dacă se folosesc ciocălăi, tulpini, boabe de porumb sau orice deşeuri de plante agricole. In mod asemănător se pune problema şi pentru gunoiul de pasăre utilizat pentru formarea compostului.

Toate materialele auxiliare şi proteice trebuie să provină de la ferme certificate ca ecologice. Amendamentul ce se recomandă va fi pe bază de calciu, carbonatul de calciu natural sau sulfat de calciu tot natural.

Miceliul folosit la însămânţare, la rândul lui trebuie să fie produs pe un suport granulat ecologic, grâu, orz, porumb, mei etc.

Cultura se va proteja astfel încât să se dezvolte într-o bună igienă culturală pentru a nu fi nevoie de tratamente chimice cu pesticide.

Se vor aplica tratamente preventive cu Formaldehidă in concentratie de 0,5%, sulfat de cupru 1% sau fungicide biologice pe bază de Bacillus thuringensis. Pentru combaterea dăunătorilor în incinta ciupercăriei se va arde tutun 30 g/mc sau sulf elementar.

In ţara noastră sunt acreditate ca ecologice câteva ferme de cultură a cerealelor păioase şi prăşitoare precum şi de cresterea a păsărilor, informaţiile pot fi primite de la Ministerul Agriculturii Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

CULTURA ECOLOGICĂ A CIUPERCILOR AGARICUS spp.

Primele lucrări avute în vedere la infiinţarea unei ciupercării, după documentare, constau în pregătirea, amenajarea şi dotarea spaţiului de cultură.

O ciupercărie cât de mică va trebui să fie prevăzută cu anumite utilităţi, şi anume:

• apă curentă şi canalizare,
• instalaţie de iluminat,
• instalaţie de încălzire şi răcire a aerului,
• sistem de ventilaţie.

 

Pentru cei ce doresc să-şi construiască o ciupercărie o să prezint câteva sugestii de care vor trebui să ţină seama :

• să prezinte o izolaţie hidrotermică bună, variaţiile zilnice de temperatură să nu fie mai mari de 2-3 grade C, valoarea lui K în ciupercărie este de 0,6 (k = cantitatea de căldură care traversează un perete),
• pânza de apă freatică să fie la adâncime, pentru a nu crea condens pe pereţii ciupercăriei,
• încăperile să fie aşezate în linie, nu ramificat,
• construcţia să nu cuprindă lemn sau acesta sa fie izolat (acoperit),
• se vor lăsa spaţii pentru admisia aerului şi refularea celui uzat şi se va renunţa la ferestre,
• să fie amplasată în apropierea unei şosele de acces,
• să nu existe pericolul de inundaţii,
• suprafeţele interioare să fie netede, din materiale dure, rezistente la umiditate si coroziune, uşor de dezinfectat,
• să prezinte pernă de aer între acoperiş şi plafon,
• accesul să fie făcut dintr-un culoar tehnologic sau o cameră tampon,
• pereţii să fie construiţi din beton celular cu spaţii de aer între cele două rânduri de zidărie, având o grosime de 20 cm cei de la exterior si 12-14 cm cei din interior.
• Materialele izolante pentru cultura ciupercilor sunt: betonul celular expandat, vata minerala, polistirenul expandat, pluta, aerul, pământul, rumeguşul etc.
• în interior pereţii se vor tencui cu ciment sau se vor proteja cu clor cauciuc pentru o etanşeizare cât mai bună,
• uşile vor avea înălţimea de 2-2,5 m cu izolaţie termică, confecţionate din metal ambutisat, (oţel galvanizat) cu un strat izolator şi prevăzute cu bandă de cauciuc,
• ciupercăria va fi prevăzută cu un culoar tehnologic, de-a lungul acestuia fiind uşile de acces în camere precum şi panourile de comandă şi de automatizare a instalaţiilor,
• încalzirea ciupercariei să fie făcută pe bază de abur,
• igienizarea ,după curăţare, repararea şi spălarea se vor face ecologic prin văruire cu adaos de sulfat de cupru 5% sau cu Formaldehidă in concentraţie de 2%. Ambele produse sunt acceptate de Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice.

Pregătirea compostului
Dupa pregătirea si amenajarea spaţiului de cultura urmează pregătirea compostului.

Vă recomand o reţetă de compost ecologic pe bază de paie de grâu şi gunoi de pasăre de la pui pentru carne, dar ambele materii prime trebuie să provină tot de la ferme ecologice.

La o tonă de paie de grâu uscate se adaugă o cantitate de 900 kg gunoi de pasăre si 40-50 kg borhot de la fabricile de bere obţinut din orz sau orzoaică ecologică, iar la fiecare tonă de compost obţinut se va adăuga câte 20 kg ipsos. Din cantitatea de materii prime menţionată anterior vor rezulta cca. 5 t compost.

Nici chiar pentru cultura in sistem clasic nu se recomandă pregătirea sub o tonă de compost, deoarece acesta nu se încălzeşte şi nu fermentează.

Compostul se pregăteşte pe o suprafaţă betonată, cu o pantă uşoară de 3-4 grade sau cu posibilitatea de a se colecta apa ce rezultă in surplus de la udări si a se refolosi. Se preferă spatii acoperite, hale, şoproane.

Prima fază a pregătirii compostului este faza anaerobă (fără aer). Voi descrie sistemul clasic de pregătire a compostului.

Prima fază durează 10-12 zile şi constă în udări, tasări şi recircularea apei colectate de la udări.

Mai întâi se întind paiele pe suprafaţa betonată şi se trece peste ele cu roţile unui utilaj. Apoi se udă cu apa curată, de câteva ori pe zi, timp de 3 zile. In a 4-a zi, peste paie se întinde gunoiul de pasăre cu aşternut de paie. Din nou se udă cu recirculare. In ziua a 6-a, cu furca, aceste materiale se amestecă şi se fac grămadă cu înălţimea de 1,7-2 m. Se udă în continuare şi se tasează cu picioarele, încă 4-6 zile, cu recirculare, până cănd acesta nu mai primeşte apă.

In faza a 2-a , aerobă (cu aer) se face aşezarea compostului in platformă cu următoarele dimensiuni:

• lăţimea 1,8-2 m,
• înălţimea 1,7-1,8 m,
• lungimea în funcţie de cantitate

Fig. 2 – Platforma de compost

Aşezarea se face prin vânturare cu furca, afânat. Compostul in această fază nu se mai udă şi nu se mai tasează. Se lasă astfel la încălzit 5 zile. Apoi i se aplică 4 întoarceri la interval de 3 zile, cu vânturare, adăugând la fiecare operatie câte un sfert din cantitatea de ipsos calculată, de 20 kg/t de compost obtinut. La fiecare întoarcere se formează o nouă platformă după aceleaşi dimensiuni, cu pereţii drepti, cu materialul bine afânat, cu marginile şi capetele din vechea platformă care să vină în interiorul celei nou-formate.

In cadrul ciupercăriilor intensive întoarcerea compostului se face cu ajutorul maşinilor speciale.

Fig. 3- Maşina de întors compost

Pasteurizarea compostului
Pentru ciupercăriile intensive, unde se produc cantităţi mari de compost, pasteurizarea se va face pe bază de abur.

Aceasta are loc în camere special amenajate unde începe o intensă activitate a microorganismelor la o temperatură de 58-60 grade C cu menţinere timp de la câteva ore ca câteva zile, perioadă ce va asigura distrugerea completă a larvelor, ouălor si formelor parazitare, în special nematozii (viermii compostului).

Tunelul pentru pasteurizare reprezinta o constructie speciala pentru acest scop, este etanşă, cu tavan şi pereţi laterali termoizolaţi – coeficientul de izolare 0,4. Dimensiunile sunt date de cantitatea de compost/transă, aşezat vrac cu înălţimea de 2-2,2 m. Se recomandă forma dreptunghiulară, la lungimea de 10-15 m şi lăţimea de 4-6 m, cu înălţimea de 2,2 m asigură pasteurizarea a 50-60 t pe tranşă .

Tunelul de pasteurizare va fi dotat cu instalaţie de abur şi sistem de ventilaţie.

Regim de pasteurizare:

• Se introduce abur sub presiune la 4-5 atmosfere până când temperatura compostului creşte la 55-57 grade C, apoi la 59-60 grade C. In acest timp se introduce aer proaspăt ¾ şi aer recirculat ¼ – în total durează 12+15 ore.
• La temperatura de 59-60 grade C se menţine 12+24 ore – cu ventilaţie de 20-25 mc aer/h/mp.
• Se reduce temperatura de la 60 grade C la 52 grade C prin oprirea aburului şi prin ventilaţie maxima astfel ca temperatura aerului să fie cu 5+10 grade C mai mică decât cea a compostului.
• Condiţionarea compostului (finisarea). Temperatura de 52 grade C se menţine 48-84 ore cu diferenţa de temperatură de 5-8 grade C între compost şi aer, cu ventilaţie cu 60-70% aer proaspăt şi 30-40 % aer recirculat. In timpul condiţionării compostului are loc scăderea conţinutului in amoniac ( care este toxic pentru creşterea miceliului) şi pentru dezvoltarea microflorei termofile deci a actinomicetelor, ce vor avea un rol important în creşterea miceliului însămânţat.
• Coborârea temperaturii la 26-24 grade C şi stabilizarea ei timp de 12 ore.

Metoda de pasteurizare rapidă constă în menţinerea compostului timp de 6-8 ore la temperatura de 60 grade C, după care se scade cu 1-3 grade C intr-un interval de 5-6 ore.

Calitatea unui compost optim:

• culoarea brun, cu pete albe;
• textura moale, paiele să se rupă uşor;
• miros plăcut, nu de amoniac;
• pH-ul 7,2-7,4;
• umiditatea 68-70%;
• azot total 2,4+2,6 mg% s.u.;
• amoniac liber 0,05-0,07% s.p.;
• raportul C/N –15-20.

Amoniacul liber să prezinte valori de 0,01- 0,03 g% s.p. cu limita maxima de 0,05-0,19% s.p., iar optim 1 ppm. adica 0,001% .

Azotul ( N ) este un element fundamental, cu rol plastic pentru creşterea ţesuturilor, constituent al substanţelor complexe (enzime, hormoni de creştere, pigmenţi).

Activitatea enzimelor, metabolismul plantei sunt condiţionate de existenţa unei cantităţi satisfăcătoare de azot. Lipsa acestuia perturbă în primul rând creşterea. De aceea se impune să se asigure azot încă din primele fenofaze ale creşterii. Azotul amoniacal este cel transformat rapid şi metabolizat în aminoacizi şi amide, care vor servi la formarea diferitelor părţi ale plantei. Deci azotul este un element esenţial în multiplicarea şi creşterea celulelor.

Însămânţarea compostului
După pasteurozarea compostului, acesta se introduce in ciupercărie, in saci, lăzi sau în strat plan, pe stelaje.

Cantitatea de compost va fi de 80-100 kg/mp sau cca. 15-20 kg/sac. Grosimea stratului plan poate fi de 25-30cm după tasare.

Adus de la pasteurizare şi pus în ciupercarie, compostul se mai poate lăsa 3-5 zile pentru activarea actinomicetelor, după care se va însămânţa.

Norma de miceliu va fi de 0,5-1 kg/mp sau la 100 kg compost. Însămânţarea se face manual în ţara noastră, prin amestecare uniformă, urmată de tasare puternică, după care pe deasupra se împrăştie 1/10 din kg, miceliu de control. Straturile sau sacii se acoperă apoi cu hârtie absorbantă tip ziar sau cu folie de polietilenă.

După însămânţare se face curăţenie, se aplică un tratament preventiv cu soluţie de Formaldehidă în concentraţie de 0,5 %, se pun termometre în aer şi compost şi se asigură condiţiile optime pentru incubare.

Condiţii de microclimat la incubare

• temperatura în aer de 21-23 grade C (până începe incubarea poate fi şi 27-28 grade C);
• temperatura în compost 26-28 grade C;
• conţinutul de CO 2= 2200- 12 000 ppm (părţi pe milion);
• umiditatea relativă a aerului (UR %) 95% prin udarea pardoselii;
• ventilaţia = 1-3 mc aer/h/mp de cultură cu recirculare 100%;
• la 3-4 zile de la însămânţare se poate repeta tratamentul cu soluţie de Formaldehida în concentraţie de 0,5% ;

Acoperirea cu turbă
La 12-15 zile de la însămânţare, dupa finalizarea incubării, se aplică pe straturi un amestec de acoperire pe bază de turbă.

Necesarul de turbă este de cca. 25 kg/mp. Inainte de a fi utilizată, turba se pregăteşte prin cernere, i se aplică amendament pentru a fi adusă la un pH optim de 7,2-7,6, se umezeşte la 67-70% şi se dezinfectează termic la 60 grade C cu timp de menţinere de 5- 6 ore la abur.

Se vor îndepărta hârtiile sau folia de pe straturi şi se aplică turbă în strat de 5-6 cm netasat. Inainte de aplicarea ei se verifică straturile pentru a se elimina eventualele pete de mucegai.

A doua zi după aplicarea turbei se face un tratament chimic cu Formaldehidă in concentraţie de 1%, utilizând un litru de soluţie/mp de cultură.

Pentru acoperirea ciupercilor este admisa şi perlita.

Condiţii de microclimat după acoperire

• temperatura în aer = 20-22 grade C;
• temperatura în compost = 24-26 grade C;
• temperatura în turbă = 22 grade C;
• UR = 95% cu udări pe pardoseală;
• continutul în CO 2 – 3000 – 20 000 ppm ;

Prima udare cu apă la temperatura din ciupercărie se va aplica la 2-4 zile de la acoperire când miceliul începe să urce în turbă. Intr-o perioadă de udare de 8-9 zile se vor aplica în total 7-10 litri de apă, în prize de 0,5- 1 litru/mp/zi.

Gratajul sau scarificarea
Lucrarea se executa în a 6-a sau a 9-a zi de la acoperire, când miceliul a urcat în turbă în proporţie de ¾ şi constă în mobilizarea amestecului de acoperire pâna la compost.

Prin scarificare se produce o rupere a cordoanelor miceliene, se evită apariţia ciupercilor în buchete şi se accelerează apariţia butonilor de fructificare.

Condiţii de microclimat dupa grataj

• după grataj, o perioadă de 24-27 ore, nu se introduce aer proaspăt;
• temperatura în aer se va menţine la 21-22 grade C;
• temperatura în compost la 24-27 grade C;
• conţinutul în CO 2 – 4000 – 8000 ppm;
• ventilaţia 4-6 mc aer/h/mp cu recirculare;
• nu se mai aplica udări decât cu unele excepţii – cu pulverizare fină a apei pentru a menţine turba umedă.

Fig. 4 – Aparitia butonilor

Şocul termic
Este obligatoriu pentru fructificarea ciupercilor Agaricus bisporus.

Şocul termic se începe la 3-4 zile după grataj, când miceliul a apărut la suprafaţa turbei în proporţie de 80-90% . Acesta durează 3-4 zile şi se realizează prin introducerea de aer proaspăt în proporţie de 30-50%, vara răcit.

Condiţii de microclimat la şocul termic

• temperatura în aer = 16-18 grade C;
• temperatura în compost = 18-20 grade C;
• UR = 87-90% ;
• concentraţia de CO 2 = 1200-1600 ppm;
• ventilaţia = 6-10 mc aer/h/mp cu 50% aer recirculat;

Pentru a obţine ciuperci mari, şocul termic se face lent, în 4-5 zile cu temperatura în compost de 19-20 grade C, iar în aer 17-18 grade C.

Atenţie la tulpina cultivată!

Pentru a obţine ciuperci mici, şocul termic se face în 2-3 zile, cu temperatura în compost la 18-19 grade C şi temperatura în aer la 16-17 grade C.

Recoltarea ciupercilor

• începe la cca. 20 zile de la acoperire;
• udarea se reîncepe când ciupercile sunt ca un bob de mazăre, cu 2-2,5 litri apă/mp în reprize de 0,4-1 litru/mp,cu apă la temperatura din ciupercărie;
• în timpul recoltării se aplică numai pulverizări fine cu apă pe ciuperci, apoi se ventilează, ca ciupercile să nu stea umede o perioadă mai lungă de 1- 2 ore;
• ventilaţia la primul val de cultură este de 10-12 mc aer/mp permanent, cu 50% aer proaspăt si 50% aer recirculat;
• temperatura în aer se va menţine la 16-18 grade C în funcţie de mărimea ciupercilor pe care doriţi să le obţineţi;
• temperatura în compost 18-20 grade C;
• UR = 87-89% ;
• Dacă la primul val de recoltă sunt prea mulţi butoni, se face reducerea lor prin udarea cu 0,5 litri apă/mp. Udatul primului se încheie cu 36 ore înainte de primul val. În ultima zi a primului val sau când 70% din primul val a fost recoltat, se începe udarea celui de-al doilea val cu 4-8 litri de apă/mp în 2-3 zile, în prize de 0,5-1 litru apă /mp;
• se va ridica temperatura în aer cu 1-2 grade c ;
• valurile de ciuperci apar după cca. o săptămână;
• temperatura în aer la primele 2 valuri se va ridica la 21-23 grade C;
• UR 85-90%;
• CO 2 = 1400-1800 ppm;
• la fel se procedează cu udările şi la valurile 3 şi 4;
• producţia la primul val va fi de 8-9 kg ciuperci/mp;
• la al II-lea val – 8-9 kg ciuperci/mp;
• la al III-lea val, 4-6 kg /mp;
• la al IV-lea val, 2-4 kg/mp;
• al V-lea val, 1-2 kg/mp.
• Producţia totala va fi de 25-30 kg/mp/ciclu de cultură.

Fig. 5 – Ambalarea ciupercilor
Atenţie de unde cumpăraţi miceliu !

Pentru consultanţă privind infiinţarea de ciupercării, staţii de miceliu, compost sau saci însămânţaţi cu Pleurotus spp., autoarea oferă consultanţă şi tehnologie la zi (carţi).

Pentru relaţii: tel. 0745 420 536 sau 0723 648 128

Dr.ing. Ioana Tudor
Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii – Bucuresti
Tel. 0745 420 536

sursa

Originally posted 2013-01-04 02:32:50.