Cresterea strutilor

Strutul (Struthio camelus) face parte din familia ratitelor, ca si Emu, Cassowary, Rhe si Kiwi. Este cea mai mare pasare de pe glob, nu poate zbura, dar alearga cu o viteza de pana la 60-70 Km / ora pentru o durata de 20 de minute. Strutul este ultima specie in viata din familia Struthionidae, ordinul Struthioniforme. In urma cu 40-50 milioane de ani, in Eocen, putea fi gasit in stepele asiatice ulterior raspindindu-se in Asia, Europa si Africa. In zilele noastre poate fi intalnit in libertate doar in Africa.

Termenul \”ratite\” provine din latinescul ratis cuvant care inseamna lipsa musculaturii de pe osul pieptului (stern). Lipsa acestei musculaturi a dus la pierderea abilitatii de zbor dar a fost compensata de cresterea capacitatii de alergare. Strutul comun are o inaltime cuprinsa intre si 2,5 metri, o lungime de circa 2 metri, greutate de circa 75 kg, un corp puternic, gat lung si aproape neacoperit, cap foarte mic si plat, cioc de lungime mijlocie, forma dreapta, la capat rotunjit si aplatizat. Masculul adult are cea mai mare parte a penajului negru cu parti albe la coada si in virful aripilor, femela este colorata in gri-maro pe tot corpul cu anumite nuante de gri spre alb catre coada si varful aripilor. Puii nou nascuti au aproximativ 1kg si 25 cm inaltime si sunt colorati in maro, galben, portocaliu sau crem cu pete negre, iar cei pina intr-un an au coloritul penajului asemanator cu cel al femelelor.

Anatomia strutului are anumite insusiri specifice, in principal datorita lungimii gatului.

Narile strutului sunt localizate pe cioc, foarte in fata si nu la baza lui cum se intalneste la alte pasari. Traheea este mare si localizata in partea de jos a gurii. Esofagul se afla deasupra deschiderii traheei si se continua in jos pe partea dreapta, alaturi de vena jugulara. Sistemul respirator al strutului ca al oricarei alte pasari consta din plamani si un sistem de saci cu aer care se gasesc in spatiile intercostale. Strutul utilizeaza acesti saci pentru a-si regla temperatura corpului. Rata normala de respiratie este de 7-12 respiratii/minut. Ca orice alta ratita, strutii, desi au aripi, nu zboara. Strutul are un piept putenic ce acopera cutia toracica protejand inima si ficatul. Un fapt caracteristic strutului si familiei din care acesta face parte (ratite) este ca aceste pasari nu au muschi pe stern, muschi ce le-ar putea permite sa zboare.

Ouale strutului sunt cele mai mari in comparatie cu ale altor pasari – 1-2 Kg in greutate, insa ele sunt cele mai mici daca le raportam la dimensiunea parintelui.

Inima, ficatul si plamanii se afla in cavitatea toracica.Sistemul digestiv are particularitati si diferente importante fata de cel al unei pasari de curte, al unui curcan sau al oricarei alte pasari mai mari.

Nu au fiere, dar au un stomac glandular numit proventricculus. Acest stomac se goleste intr-un stomac muscular numit ventricculus. Deoarece intestinul este anormal de lung, timpul necesar mancarii sa-l traverseze este proportional, ajungand pana la 36 ore.

Picioarele sale sunt foarte lungi si prezinta pericolul fracturarii, mai ales pe suprafete alunecoase sau inghetate. Structura sa musculara este astfel creata incat sa dea pasarii o foarte mare agilitate, precum si o viteza de deplasare foarte mare, ceea ce il face, dupa ghepard, cea mai rapida creatura in viata de pe pamant. Poate atinge si mentine timp de zeci de minute o viteza de 65 km/h uneori surclasand chiar si viteza ghepardului. Piciorul se termina cu doua degete dintre care unul singur prezinta o gheara. Principalul rol al acesteia este in aparare, loviturile execuate de un strut adult putand duce la rani foarte grave. De aceea este recomandata apropierea cu mare grija de aceste pasari, mai ales de masculi in timpul perioadei de imperechere.

Cresterea acestor pasari a suscitat un interes continu incepand cu anii 1980 pana astazi ceea ce arata tendinta de a atinge dimensiuni majore deoarece carnea de strut are o valoare nutritiva considerabila, in conditiile in care aceasta contine foarte putine grasimi.

In ultima perioada cresterea strutilor in ferme, a luat o deosebita amploare datorita cererii tot mai mari de carne de pe piata Uniunii Europene.

Iata cateva din avantajele cresterii strutilor:

• Pentru cresterea lor se pot utiliza zone abandonate sau care nu sunt folosite in agricultura
• Terenul necesar unei ferme este mic, ajungand doar 1-2 hectare.
• Sunt pasari ierbivore, hranindu-se in special cu lucerna, porumb, grau, orz si concentrate
• Productie nelimitata – Un trio (1 mascul si 2 femele) pot fi productivi timp de peste 30 de ani!
• Sunt pasari foarte rezistente, nepretentioase si docile
• Nu polueaza atmosfera sau zona in care traiesc
• Perioada mare de fertilitate – peste 30 de ani.
• Investitii limitate in echipamente, constructii, timp si personal
• O piata a carnii foarte receptiva si in continua crestere ca urmare a apritiei bolii vacii nebune si altor epidemii in cadrul fermelor de vaci, piata satisfacuta doar intr-o proportie foarte mica
• Calitatea si valoarea foarte ridicata a pielii
• Pielea este folosita in marochinaria de lux
• Penele sunt cautate in lumea modei si in industria electronica (datorita proprietatilor electrostatice)
• Randament mult superior celorlalte animale si pasari
• Sunt foarte prolifice – pot ajunge la peste 80 oua / an
• Ajung la o greutate de sacrificare de peste 100 kg in 12 luni
• Au cea mai mare rata de conversie a mancarii in greutate
• Grasimea este cautata in industria farmaceutica si cosmetica
• Ministerul Agriculturii acorda o serie de subventii pentru crescatorii de struti
• Carnea de strut se vinde cu aproximativ 200.000 lei vechi/kg, ouale fecundate se vand cu 2-3.000.000 lei/bucata, iar 1,5 metri de piele costa in jur de 3.000.000 lei vechi.
• De la o singura femela strut se pot obtine anual 5.000 USD numai din valorificarea oualor.

Alimentatia strutilor este cel mai important factor ce va influenta cresterea unor pasari sanatoase si productive. Foarte adesea se fac grave erori in ceea ce priveste nutritia strutilor lucru ce va reduce fertilitatea pasarilor si implicit scaderea productivitatii.

In ciuda marimii sale, strutul este una dintre cele mai economice specii in ceea ce priveste hrana. Nu are nimic de-a face cu crescutul altor animale sau pasari productive, a caror alimentatie devine adesea neprofitabila. Cu toate acestea, amestecul (compozitia) corect al alimentatiei strutului este o problema foarte delicata.

Psihologia acestei pasari alaturi de particularitatile sale anatomice cer un amestec special, bine proportionat de ingrediente.Hranirea corecta garanteaza un venit substantial ca urmare a obtinerii unor pasari sanatoase, viguroase si productive.

De asemenea, trebuie amintit ca alimentatia strutilor din zona mediteraneeana difera de cea a pasarilor crescute la tropice. Strutii sunt animale ierbivore, hranindu-se in principal cu lucerna si anumite tipuri de graunte. Exista retete speciale de preparare a amestecului de mancare in functie de stadiul de viata al pasarii (de exemplu, continutul in proteine va avea variatii intre 16-22%) ratiile pentru puii de o zi foarte bogate in proteine nu sunt recomandabile deoarece pot genera anumite tulburari digestive.

Ratiile pentru strutii reproducatori trebuie sa contina un supliment de calciu. O alta problema a nutritiei strutilor este legata de obiceilul acestora de a manca orice este stralucitor, mai ales puii. De aceea este de dorit ca ei sa fie tinuti intr-un spatiu curat, de preferat o curte cu multa iarba, dar fara alte obiecte sau resturi in ea.
Iata alti cativa factori care determina alegerea unui spatiu inchis: usurinta curatarii; rezolvarea problemei sanitare; cost relativ redus. Strutii ingereaza mici pietricele pentru a putea ajusta digestia fiind recomandat ca astfel de pietricele sa fie raspandite in spatiul in care acestea stau. Prezenta unei surse de apa curata este absolut necesara.

Strutul este o pasare foarte sanatoasa si robusta, apta sa suporte toate conditiile climaterice, incepand cu tropicele si pana in cele mai reci regiuni din nord. Merge sau alearga pe intinsele campii acoperite cu zapada din nord cu aceeasi usurinta cu care o face in nisipurile fierbinti ale deserturilor sau savanelor de la tropice.
In general nu se imbolnaveste foarte usor. Sensibilitati sau imbolnaviri ale strutilor apar in general ca urmare a unei hraniri necorespunzatoare sau a unor conditii proaste de adapost.

Mult mai expusi la boli sunt puii de pana la 3 luni. La aceasta varsta exista o rata ridicata a mortalitatii, dar care scade aproape de zero dupa varsta de 1,5 – 2 ani.
O buna stocare a oualelor inainte de incubare, utilizarea unor incubatoare moderne si o alimentatie corespunzatoare reduce foarte mult rata de imbolnavirea a puilor si a tinerelelor pasari.

SPECII DE STRUTI

Strutul sau Strutio Camelus cuprinde 4 subspecii: Strutio Camelus Australis si Strutio Camelus Molybdophanes, mai cunoscuti sub numele de Blue necks; Strutio Camelus Camelus si Strutio Camelus Masaicus cunoscuti sub numele de Red Necks. Cele mai uzate nume de identificare a subspeciilor sunt:

AFRICAN BLACK (BLACK NECK) – este rezultatul a foarte multe incrucisari, care au inceput acum mai bine de 100 ani, in Africa de Sud, mai intai pentru a creste calitatea penelor (pentru piata franceza) si dupa cativa ani pentru productia de piele. Strutii din aceasta specie au gatul si picioare mai scurte pielea fiind de culoare gri. Pe piele, foliculii sunt numerosi si foarte desi. Ciocul si picioarele femelelor au zone mai deschise. In medie depun 65 oua pe sezon fiecare ou cantarind 1.1 – 1.6 kg. In general este o pasare linistita si docila. African Black este cea mai comuna specie din lume, a fost obtinuta de fermierii sud africani prin incrucisari selective obtinand o pasare docila cu o productie ridicata de oua, ajung devreme la maturitate sexuala, cu o productie de piele si pene de o calitate superioara. Tot ei au fost si primii exportatori in intreaga lume. Fiind crescuti de multa vreme, imperecheati si selectati pentru productia de pene si piele, au o marime mai mica si de aceea cantitatea de carne furnizata este mai mica.

BLUE NECK – NAMIBIA – are gatul si picioarele lungi; corpul sau este ingust si are la spate o cocoasa vizibila (iesita in afara). Penajul este subtire si moale. Pielea are cativa foliculi, destul de rari in timpul perioadei de imperechere, partea frontala a metatarsului si picioarele masculului devin rosii. Nu au un caracter foarte bun si sunt foarte iritabili. In ceea ce priveste Blue Neck Namibia – aceasta subspecie este chiar mai saraca in carne decat cea anterioara. Blue Neck Namibia a crescut aproape complet in zona desertica si de aceea strutii originali erau inalti si slabi pentru a face fata mai bine caldurii.

BLUE NECK ZIMBABWE – este inalt cu un corp masiv. Greutatea si masa crpului este mult mai mare decat a celorlalte specii; 120-140 kg pentru femele si 150-170 kg pentru masculi. In timpul sezonului de imperechere picioarele sunt colorate in rosu pana la baza coapsei, de asemeni capul si pielea de pe gat capata tente rosiatice. Foliculii de pe piele sunt mai rari. Femelele au pene lungi si drepte; cele de pe pieptul masculilor fiind putin curbate. Ciocul si picioarele femelelor au o culoare gri-negru uniforma. Femelele depun in jur de 60 de oua pe sezon, fiecare ou cantarind aproximativ 1.5-2.2 kg. Au un caracter usor de manipulat. Blue neck Zimbabwe are o rat de crestere mult mai rapida fata de celelalte subspecii ajungand sa depaseasca 100Kg in greutate atunci cand are doar 7 luni.

RED NECK – are un corp masiv, este destul de agresiv si neproductiv. Pielea de pe intregul corp este colorata in roz, mai intensa in perioada de imperechere. Capul este lipsit de puf. Femela incepe sa depuna oua dupa ce ajunge la 3-5 ani; se adapteaza foarte greu pentru reproductie in mediul artificial si de aceea se intampla sa nu depuna nici un ou sau atunci cand o face, puii rezultati sunt foarte slabi.

Originally posted 2012-04-14 17:00:02.