Creşterea lipitorilor

Majoritatea lipitorilor sunt parazite: se hrănesc cu sângele altor animale. Unele sunt capabile ca la o singura hrănire, sa preia o cantitate de sânge de cinci ori mai mare decât propria greutate, din care pot trăi chiar şi un an.

Lipitorile işi datorează renumele prost mediului de hrănire hematofog. In trecut erau foarte apreciate de medici, deoarece drenarea sângelui cu lipitori are efect în orice boală.

CARACTERISTICI
Lipitoarea este un vierme inelat ce se înrudeşte cu râma. Corpul este alungit, fusiform şi prezintă în interior nervii, vasele de sânge şi canalul digestiv. Pereţii corpului sunt alcătuiţi din musculatură longitudinală şi transversală. Cu ajutorul ei lipitoarea se poate ondula ca şarpele, şi când este în pericol ea se ghemuieşte. La ambele capete ale corpului se află ventuze bine dezvoltate. Cu acestea lipitoarea se poate ataşa de corpul victimei. Când nu se hrăneşte stă ataşată de pietre sau plante. Cu ajutorul ventuzelor, ea se poate deplasa. Îşi alungeşte corpul la maxim, se ataşează cu ventuza cranială, apoi îşi eliberează ventuza caudală şi îşi trage capul în faţă.

Majoritatea lipitorilor trăiesc în apă, deoarece supravieţuiesc numai în locuri umede. Dacă stau mult la loc uscat se deshidratează. Multe dintre ele preferă apele foarte lente sau aproape stătătoare.

ALIMENTAŢIA ŞI MOD DE HRĂNIRE
Lipitoarea consumă vieţuitoare cu corpul moale. Prezintă trei lame maxilare semicirculare, dinţate. Cu ajutorul acestora produce răni de forma literei „Y” pe pielea bovinelor, ecvinelor şi a animalelor. Glandele salivare elimină o substanţă ce dilată vasele victimei şi împiedică coagularea sângelui.

REPRODUCEREA
Lipitoarea posedă organe masculine şi feminine. În timpul împerecherii unul dintre parteneri „acţionează” ca mascul. Unele specii depun sperma direct în orificiul genital al partenerei. Altele ataşează punguţe spermatice de pielea partenerei, iar materialul germinativ ajunge prin piele la locul de fecundare.

Ovulele fecundate nu sunt doar depuse în apă. Sunt ataşate într-o membrană mucoasă, iar când părăsesc corpul lipitorii, pe la nivelul capului, această membrană se închide şi devine un aşa-numit-cocon ce oferă protecţie. Unele specii îşi ataşează coconii de pietrele din apă sau îi îngroapă în solul umed. Durata dezvoltării este de 4-10 săptămâni.

Tratamentul cu lipitori se numeşte hirudoterapie

Se cunosc încă din antichitate şi au fost folosite pentru diferite tratamente. În vest 1 kg de lipitori se vinde cu 170-180 Euro. Mai nou se fac chiar ferme pentru creşterea lipitorilor. Cele medicinale sunt Hirudo medicinalis sau Hirudo officinalis. Sunt de 7,5-18 mm lungime. Au fost folosite în toate spitalele încă din cele mai vechi timpuri.

Legaturi interesante:

• http://lipitorimedicinale.blogspot.com/
• http://www.lipitori.ro/
• Ferma de lipitori

Originally posted 2012-04-14 07:18:07.