Clauze înrobitoare pentru furnizori în contractele încheiate cu hipermagazine

Clauze înrobitoare pentru furnizori în contractele încheiate cu hipermagazine

– Multe luîntâlnită la unele multinaţionale care fac bani în ţara noastră pe spinarea celor mulţi şi, din păcate, amorţiţi (ca sa nu le spunem altfel…)

Dar dintre anomaliile care sfidează orice regulă de bun simţ, poate că cea mai „strigătoare la cer” rămâne stăpânirea pe care unele reţele de hipermarket-uri au instituit-o în spaţiul comercial românesc, punându-le pumnul în gură, la propriu, furnizorilor şi producătorilor autohtoni.

Iar dacă cineva îşi închipuia că termenul de „sclavie” nu se mai pretează la societatea multilateral dezvoltată a zilelor noastre, i-aş propune să-şi bage picioarele într-un lighean cu apă rece şi să înceapă lectura… “Contractul cadru de aprovizionare”, încheiat între un hipermagazin şi furnizorii săi. Iată câteva dintre cele mai „grăitoare” pasaje pe care le veţi găsi:

Hipermagazinul are deplină libertate de a-şi stabili preţurile de revânzare

Contractul stipulează de la bun început o regulă de bază, în care Distribuitorul (hipermagazinul) îi pune în vedere Furnizorului (şi chiar evidenţiază cu Bold acest pasaj), că „acceptă şi declară în mod expres că este de acord cu faptul că: Distribuitorul (hipermagazinul – n.r.) va avea deplina libertate de a-şi stabili preţurile de revânzare, pentru toate produsele achiziţionate de la Furnizor, inclusiv în cazul în care acestea sunt destinate unei promoţii. De asemenea, Distribuitorul este liber să îşi stabilească propria politică promoţională prin aplicarea de reduceri sau rabaturi naturale acordate clienţilor săi, independent şi/sau suplimentar faţă de operaţiunile iniţiate de Furnizor conform articolului 9” (Art 1.2.1) Prin urmare, dacă vreodată vă trece prin cap întrebarea “oare cine a scumpit mâncarea?”, să ştiţi că mai degrabă căutaţi răspunsul la conducerea hipermagazinului decât la producătorii sau furnizorii de alimente… Aceasta cu atât mai mult cu cât, un alt articol al contractului, stipulează foarte clar că: „Preţul de Bază (preţul unitar al fiecărui produs fixat de Furnizor, la momentul încheierii contractului) poate fi modificat în sensul majorării acestuia, de către Furnizorul Producător NUMAI o dată pe an”.

Un angajat „furat” de la hipermagazin valorează 20.000 de euro

O atenţie sporită este acordată, prin contract, situaţiilor în care hipermagazinul ar putea să rămână „descoperit”: „Este strict interzis, atât Furnizorului cât şi oricărei societăţi în care Furnizorul sau un asociat/acţionar al acestuia deţine părţi sociale/acţiuni […] de a încerca, prin personalul său ori printr-un intermediar să convingă orice angajat al Departamentului Achiziţii al Distribuitorului să demisioneze de la acesta din urmă în scopul angajării la societatea Furnizorului sau la orice altă societate din grupul din care face parte acesta şi/sau de a încheia cu acesta un contract de muncă sau de a beneficia de serviciile acestuia prin încheierea ioricărui alt tip de contract. Interdicţia este valabilă pentru o perioadă de 2 ani după încetarea prezentului Contract iar încălcarea prezentei clauze de către Furnizor, atât pe durata derulării contractului cât şi după încetarea acestuia, pe perioada sus menţionată, obligă de drept Furnizorul să plătească Distribuitorului daune-interese compensatorii în cuantum de 20.000 de euro pentru fiecare persoană în parte”.    (Art 1.2.5)

Obligaţiile părţilor sau mai bine-zis jugul pus la gâtul Furnizorului

Dacă este să facem o balanţă între obligaţiile părţilor, per total contract, se observă că mai bine de 90% sunt responsabilităţile care cad în cârca Furnizorului, ceea ce arată că actul în sine nu are nici o legătură cu ceea ce numim acord comercial reciproc avantajos încheiat între două părţi egale, ci pare că se aseamănă mai degrabă cu o „sentinţă”, dată în condiţii atât de împovărătoare încât furnizorul ajunge să fie legat de mâini şi de picioare. Desigur, totul în schimbul marelui avantaj de a fi primit pe „plantaţia” gigantului hipermagazin! Iată câte capitole pline cu Obligaţii sunt „dedicate” Furnizorului:

• Obligaţii cu privire la produsele livrate
• Obligaţii de informare
• Obligaţii cu privire la dreptul de proprietate intelectuală şi industrială
• Obligaţii cu privire la garanţia şi conformitatea produselor
• Obligaţii cu privire la respectarea legislaţiei comunitare
• Obligaţia de confidenţialitate
• Obligaţia de preluare a produselor
• Obligaţii cu privire la protecţia mediului

În afară de sarcina (firească) de a asigura calitatea şi conformitatea produselor livrate, respectând legislaţia română şi comunitară în vigoare, Furnizorul trebuie să stea în poziţe de drepţi în faţa comenzilor hipermagazinului: „Furnizorul se obligă să onoreze fiecare comandă transmisă de Distribuitor în termenul precizat în comandă. În cazul în care Furnizorul nu onorează comanda în termenul de livrare prevăzut în comandă, acesta va suporta, de drept, aplicarea de penalităţi al căror cuantum va fi de 5% din valoarea comenzii care vor fi deduse din următoarea factură”.  (3.1.1.b) Furnizorul este obligat să livreze produsele în strictă conformitate cu comanda transmisă de către Distribuitor, orice neconcordanţă de ordin tipo, sorto, dimensional sau calitativ între produsele efectiv livrate şi cele comandate […] antrenând, de drept, obligaţia suportării de către Furnizor unor penalităţi în cuantum de 5% din valoarea produselor comandate care ar fi trebuit livrate. (3.1.1.c)   50.000 euro are de plătit Furnizorul dacă „scapă” vreo informaţie Prin prisma consecinţelor atrase de nerespectarea obligaţiilor de către Furnizor, cea care atinge gradul de gravitate cel mai mare este „Obligaţia de confidenţialitate”. În mod hilar, hipermagazinul prevede în contract că această obligaţie îl vizează nu doar pe Furnizor, ci şi pe prepuşii sau colaboratorii acestuia sau orice alt terţ care se află în relaţii cu Furnizorul (şi cum relaţiile pot fi de multe feluri, hipermagazinul s-a gândit să le includă pe… toate!) 3.1.6 a. Furnizorul este obligat să păstreze deplina confidenţialitate cu privire la condiţiile colaborării cu hipermagazinul şi în special cu privire la informaţiile referitoare la cifra de afaceri realizată cu acesta, la volumul vânzărilor, la conţinutului prezentului contract şi al anexelor acestuia. b. Furnizorul este obligat să păstreze deplina confidenţialitate cu privire la orice document care îi va fi transmis de către Distribuitor în scopul bunei desfăşurări şi executări a Contractului, precum şi cu privire la orice aspect, informaţie, data sau document în legătură cu activitatea economică sau strategică a Distribuitorului sau în legătură cu personalul, produsele, bunurile, colaboratorii sau clientela acestuia […] d. Obligaţia sus menţionată va fi în vigoare atât pe parcursul derulării prezentului contract precum şi în termen de 2 ani de la încetarea acestuia. Orice abatere de la această obligaţie, de către Furnizor, va atrage de plin drept atât rezilierea contractului, cât şi plata de daune-interese pentru acoperirea prejudiciului efectiv şi a beneficiului nerealizat de către Distribuitor ca urmare a încălcării acestei obligaţii de către Furnizor, de către prepuşii sau colaboratorii acestuia sau de către orice alt terţ care se află în relaţii cu Furnizorul, al căror cuantum este stabilit de către Distribuitor la suma de 50.000 euro pentru fiecare caz în parte” e. Clauza de confidenţialitate prezentată la prezentul articol este esenţială şi determinantă iar în lipsa ei Distribuitorul nu ar fi încheiat prezentul contract.   În timp ce obligaţiile Furnizorului se întind pe 5 pagini ale contractului, cele ale Distribuitorului sunt „acoperite” în cateva paragrafe (mai exact 3 articole din contract), dintre care unul povesteşte despre aceeaşi clauză a confidenţialităţii, numai că de această dată nu se mai cunoaşte valoarea daunelor-interese pe care le-ar aduce încălcarea acestei cluaze de către hipermagazin. Cu alte cuvinte, când vine vorba de suma pe care ar avea-o de plătit hipermagazinul către Furnizor pentru „scurgerea de informaţii”, nu se mai cunosc valori exacte de genul celor de mai sus – 50.000 de euro!

Condiţii draconice pentru listarea produselor la hipermagazin

Pentru ca hipermarketurile să-i listeze produsele, Furnizorul „se obligă să aibă coduri EAN separate pe fiecare produs în parte şi pe fiecare lot în parte”. În cazul în care Furnizorul nu este membru EAN România, hipermagazinul îl anunţă, în contract, că poate contracta coduri EAN de la hipermagazin, pentru care se percepe o sumă de 2.000 de euro. În afară de asta, hipermagazinul mai stabileşte că: „Pentru a acoperi cheltuielile de administrare a listei produselor, în vederea listării Produsului sau a Gamei, Furnizorul va plăti societăţii hipermagazinului, în termenul de 10 zile calendaristice de la data emiterii facturii suma de 5.000 RON/produs, (suma poate diferi în funcţie de produs) ce reprezintă  bugetul administrativ de listare. Neplata facturii în termenul prevăzut dă dreptul Distribuitorului să calculeze penalităţi de 5% pe zi şi să execute factura prin compensare cu sumele datorate Furnizorului”. După asemenea condiţii „minunate” în care Furnizorului i se acordă înalta onoare de a obţine listarea produselor, hipermagazinul îl anunţă că îi garantează păstrarea listării numai dacă Furnizorul îşi dă silinţa să mai respecte alte 6 reguli, dintre care ultimele două sunt cel puţin hilare: „4.2.1 (e) Furnizorul va dezvolta relaţia comercială cu hipermagazinul şi va depune toate eforturile pentru a mări cifra de afaceri realizată cu el 4.2.1 (f) Furnizorul se angajează să acorde societăţii hipermagazinului reduceri, remize şi discounturi extraordinare în condiţiile definite în Anexa 1 […]” Cu alte cuvinte, dacă ai tupeul să nu îi dai discounturi extraordinare hipermagazinului, s-ar putea ca toţi banii daţi pe listarea produselor tale să se ducă pe apa sâmbetei, pentru că nu ţi-ai îndeplinit aşa-zisele „obligaţii”! Iată şi articolul edificator în acest sens: „În cazul nerespectării de către Furnizor a obligaţiilor sale, prevăzute în lege şi prezentul Contract, produselor Furnizorului le va fi retrasă listarea, fără ca aceasta să aducă atingere acţiunilor ce ar putea fi intentate de către Distribuitor. În orice astfel de situaţie, sumele vărsate către hipermagazin în scopul obţinerii listării nu vor fi rambursate de hipermagazin”.

Hipermagazinul îşi deschide magazinele pe spinarea furnizorilor

Şi dacă vă imaginaţi că după asemenea aberaţii, urmează măcar unul-două articole mai omeneşti, cât să te lase să respiri, v-aţi înşelat amarnic… Punctul 4.2.2 ne aduce pe culmea cea mai înaltă a nesimţirii care poate fi reglementată printr-un contract comercial: „Furnizorul se angajează să plătească o parte din cheltuielile administrative efectuate de către hipermagazin cu ocazia deschiderii fiecărui nou magazin[…] Pe baza anexei 1, părţile vor încheia un acord de cooperare comercială care, din momentul semnării sale, va face parte din prezentul Contract. Pe baza acestuia, Distribuitorul va emite o factură unică sau mai multe facturi, aferente mai multor tranşe, care vor fi achitate de Furnizor în termen de 10 zile de la emitere. În cazul neachitării facturii în termenul fixat, Distribuitorul este în drept să calculeze penalităţi de 5% pe zi şi să execute factura prin compensare cu sumele datorate Furnizorului.” Cu alte cuvinte, după ce este „îndoit” de condiţiile draconice impuse pentru comercializarea produselor sale în hipermarketurile Distribuitorului – condiţii care sunt, în majoritate, în defavoarea sa -, Furnizorul este obligat să contribuie cu bani şi la deschiderea altor magazine ale Distribuitorului unde să fie „îndoit” din nou, după aceeaşi reţetă! Mai mult, în contract nu apare nici o limitare a numărului de „noi magazine” pe care Distribuitorul ar avea în plan să le deschidă pe parcursul perioadei contractuale, ceea ce lasă loc liber abuzurilor (ce se face Furnizorul dacă are de achitat cheltuieli administrative pentru deschiderea a 20-30 de magazine noi pe an? – facem precizarea ca în categoria „magazinelor noi” sunt incluse nu doar hipermarketurile, ci şi „magazinele de cartier” (oficial numite supermarketuri) pe care Distribuitorul a început să le deschidă de anul trecut.   Cât despre condiţiile în care se realizează plăţile între cele două părţi, regulile sunt iarăşi disproporţionate. Furnizorului i se dau la dispoziţie 10 zile pentru achitarea facturii, iar dacă depăşeşte termenul, Distribuitorul îi calculează penalităţi de 5% pe zi – atenţie, nici cămătarii nu percep asemenea sume! De cealaltă parte, hipermagazinul nu are nici un stres când vine vorba de plăţi: „Distribuitorul se angajează să plătească Preţul de Cumpărare în termenul prevăzut în Anexa 1 (45 DE ZILE, conform Noului Cod Etic) calculat de la data recepţionării de către hipermagazin a produselor comandate şi a facturii emise de Furnizor. Acest termen va putea fi mărit, prin renegociere, în timpul derulării Contractului”.   În caz de reziliere a contractului, hipermagazinul îşi ia măsurile de siguranţă necesare, astfel încât să nu aibă de pierdut nici un leuţ: „În caz de reziliere a contractului în oricare din cauzele prevăzute mai sus şi indiferent dacă rezlierea intervine la iniţiativa Furnizorului sau a Distribuitorului, toate sumele vărsate către Distribuitor în scopul obţinerii listării, promoţii sau orice alte sume plătite în baza contractului, indiferent de scopul şi natura acestora, nu vor fi rambursate Furnizorului”. Adică, jupuirea să se facă, fără nici o ruşine, până la capăt!

sursa

Originally posted 2014-01-10 13:56:34.