Afinul cu tufă înaltă o cultură cu o productivitate potenţială excepţională

Caracterul de productivitate la afin este determinat de mai mulţi factori: volumul tufelor, densitatea ciorchinilor, numărul de fructe în ciorchine şi mărimea fructelor. Cei patru factori au fost monitorizaţi riguros la Bilceşti, la o altitudine de 840m, într-o cultură de concurs la 13 soiuri de afin pe parcursul a 5 ani.

Pe baza rezultatelor obţinute s-a făcut o analiză a amplitudini variaţiei celor 4 facturi şi s-au comparat producţiile realizate cu cele estimate. S-au determinat producţiile teoretice pe baza valorilor minime, medii şi maxime ale parametrilor analizaţi. Din calcul au rezultat producţii de până la 132 t/ha. În urma analizei producţiilor teoretice, dar şi a producţiilor reale, obţinute la cele 13 soiuri, se poate aprecia că producţiile de 40-50t/ha sunt cel puţin teoretic, accesibile pentru afinul de cultură.

Afinul cu tufă înaltă, se dovedeşte a fi una din speciile de arbuşti deosebit de productive. Caracterul de productivitate este determinat de mai mulţi factori, ce îl influenţează în mod direct. Rezumată într-o relaţie matematică, producţia pe tufă ar avea următoarea formulă: P= V_t x D_c x N_fc x g , unde: P = producţia (g); V_t = volum tufă în mc; Vt = H x (D/2)² x 1,05; D_c= densitatea ciorchinilor în volumul tufei (buc./mc); N_fc = număr de fructe în ciorchine; g-greutatea medie a unui fruct .

Pornind de la această formulă, s-a încercat o evaluare a influenţei celor 4 factori. Analiza a avut în vedere determinările efectuate pe 13 soiuri de afin în 5 ani. Pe baza valorilor medii maxime şi minime ale celor 4 factori s-au făcut evaluări teoretice asupra nivelelor de producţie ce au fost comparate cu producţiile reale.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

1. Factori determinanţi ai productivităţii

Volumul tufelor Cele mai viguroase tufe, ale soiului Pemberton, au avut un volum mediu pe 5 ani de aproape 0,6 mc, de peste 4 ori mai mare decât al tufelor soiului Weymouth (0,14 mc), soiul cu cel mai scăzut volum al tufelor. În general majoritatea soiurilor au avut volumul mediu al tufelor între 0,3 şi 0,4 mc, media volumului tufelor pe 5 ani, a celor 13 soiuri, fiind de 0,353mc.

Volumul mediu anual al tufelor aceluiaşi soi, a variat în limite destul de largi, amplitudinea acestui indice fiind între 0,104mc la soiul Collins (0,362-0,258mc) şi 0,266mc la soiul Pemberton (0,750-0,484mc). Volumul mediu al tufelor celor 13 soiuri a fost cuprins între 0,317mc şi 0,422mc. Având în vedere solul pe care este amplasată cultura, agrotehnica minimală aplicată, rezultatele obţinute în alte câmpuri experimentale, la Bilceşti, pe soluri cu un grad de favorabilitate superior, se poate aprecia că vigoarea tufelor din câmpul de studiu este doar o expresie parţială a potenţialului de creştere al soiurilor. Cu toate acestea cercetările au scos în evidenţă diferenţele de potenţial dintre soiuri. Din acest punct de vedere, soiul Pemberton, se detaşează prin cea mai ridicată capacitate de creştere (0,593mc). Soiurile Atlantic, Pioneer, Burlington, Zuchertraube, pot fi apreciate ca viguroase (0,499-0,422mc), în timp ce la polul opus se situează soiul Weymouth ( 0,143mc).

Densitatea ciorchinilor. Încărcătura de fructe a fost pusă în evidenţă prin intermediul a doi indici, densitatea ciorchinilor şi numărul de fructe în ciorchine. Densităţi de peste 1010 ciorchini pe metru cub de volum de tufă, valoarea medie multianuală pe cele 13 soiuri a acestui indice, au avut soiurile Rubel (1579), Herbert (1540), Bluecrop (1191) şi Pioneer (1076). Cu toate acestea se constată că densităţi anuale de peste 1000 ciorchini/mc s-au înregistrat la toate soiurile, 6 dintre acestea depăşind 2000 ciorchini/mc. Acest fapt conduce la concluzia că în condiţiile unei garnisiri bune cu ramuri de 2 ani, purtătoare de rod, afinul de cultură suportă şi menţine până la recoltare o încărcătură ridicată de ciorchini, însuşire de specie foarte valoroasă prin prisma caracterului de productivitate. Mediile anuale pe cele 13 soiuri, între 1548 şi 504 ciorchini/mc, sunt cauzate de dezechilibrele între procesele de creştere şi rodire, pe fondul intervenţiei limitate prin lucrări tehnice. Date fiind condiţiile menţionate, se poate aprecia că, prin aplicarea unor tăieri de normare, prin irigare şi prin aplicarea unei fertilizări specifice, se poate menţine o încărcătură ridicată de ciorchini, evitându-se variaţiile mari înregistrate în cei 5 ani în care s-au efectuat cercetările.

Numărul de fructe în ciorchine Se constată fluctuaţii destul de mici ale acestui indice, atât după mediile anuale pe cele 13 soiuri, cât şi după mediile soiurilor pe 5 ani. Valorile medii anuale au fost între 4,80 fructe/ciorchine în primul an al cercetărilor şi 5,46 fructe/ciorchine în anul al cincilea. După mediile pe 5 ani, soiurile s-au grupat în intervalul 5,72 (Coville) şi 4,43 (Ivanhoe). Numărul mediu de fructe în ciorchine la toate soiurile, se situează în jurul a 5 fructe (5,13 media multianuală). Diferenţele mici dintre valorile acestui indice, conduc la concluzia că acest factor nu poate influenţa în mare măsură caracterul de productivitate, numărul de fructe în ciorchine putând fi considerat ca o constantă, fapt ce a fost pus în evidenţă şi de cercetările efectuate în alte două câmpuri experimentale, unde, ca şi în cazul de faţă, numărul mediu de fructe în ciorchine a fost tot de cca. 5 buc.

Greutatea medie a fructelor. Afinele se coc eşalonat şi au greutăţi diferite. Fructele cele mai mari sunt cele de la primele două recoltări, după care mărimea acestora scade treptat. Pentru analiza greutăţii fructelor s-a folosit ca indice greutatea medie. Media anuală pe cele 13 soiuri a avut valori destul de apropiate de 1,2-1,4g în cei 5 ani. Amplitudinea anuală a acestui indice a fost între 0,9 şi 1,3g, ce a condus la o amplitudine medie de 1,1g. Greutatea medie multianuală a fructelor a avut valori cuprinse între 2,0-1,8g (Coville, Blueray, Bluecrop) şi 1g (Atlantic, Pioneer, Burlington). Mărimea medie pe soi a variat în general în limitele a 0,2-0,4g, cu o amplitudine medie de 0,3g. Se remarcă soiul Coville ce a avut fructele cele mai mari 2,0g (media multianuală), cu cea mai mică amplitudine a indicelui dintre toate soiurile de 0,1g. Se constată că mărimea fructelor este un caracter de soi puternic determinat genetic, ce variază în limite destul de strânse de la an la an. Diferenţele mai mari înregistrate la unele soiuri au fost determinate de condiţiile climatice (deficit hidric în perioadele de creştere a fructelor) şi de cauze agrotehnice (fertilizare insuficientă, încărcături exagerate de fructe).
După greutatea fructelor, soiurile de afin pot fi grupate în trei categorii: cu fructe mari 1,8-2g (Coville, Blueray, Bluecrop), cu fructe mici de circa 1g (Rubel, Atlantic, Burlington, Zuckertraube) şi cu fructe de mărime medie, celelalte soiuri.

2. Producţiile reale şi teoretice, productivitatea potenţială

Producţiile maxime anuale, realizate în cei 5 ani, au variat în limite foarte mari. Dacă în anii 3 şi 4 ai cercetării, cele mai mari producţii au fost foarte ridicate, de peste 20 de tone la hectar (Coville 20,64 şi Bluecrop 23,85), în anii 1 şi 2 producţiile maxime au fost 12,60t/ha (Rubel) şi 9,81 t/ha (Blueray), iar în anul 5 producţia maximă a fost de numai 3,74t/ha. Cea mai mare producţie medie pe 5 ani a fost realizată la soiul Pemberton- 11,72 t/ha. Cea mai mică producţie medie a fost obţinută la soiul Collins 4,72t/ha. Producţiile obţinute atestă caracterul de mare productivitate al afinului de cultură. Chiar în condiţiile unei agrotehnici mai mult simbolice, în special în ultimii ani, plantele de afin au produs abundent.

Tabelul 1. Producţii reale şi teoretic potenţiale.

Pornind de la constarea că afinul este foarte productiv, s-a efectuat un studiu pentru a cunoaşte care este potenţialul teoretic al culturii afinului. S-au calculat producţii teoretice, folosind valorile medii, maxime şi minime ale indicilor determinaţi în urma cercetărilor efectuate pe cele 13 soiuri.

Producţiile pentru valorile maxime şi minime ale volumului şi valorile medii ale celorlalţi 3 indici sunt 14,17 t/ha pentru maxim şi 7,60t/ha pentru minim. Pentru maximul şi minimul densităţii ciorchinilor s-au obţinut 17,96 şi respectiv 5,55 t/ha. Variaţia numărului mediu de fructe în ciorchine cu valorile medii pentru ceilalţi indici, au condus la 9,90 t/ha pentru maxim (6,41buc.) şi 6,69 pentru minim (4,33 fructe în ciorchine). La fructe cu greutate maximă 2,0g şi valorile medii ale celor 3 indici, s-a calculat o producţie de 12,98 t/ha, faţă de 5,84 t/ha, cea rezultată utilizând cea mai mică valoare medie de 0,9 g.

Se constată că producţiile teoretice calculate pentru o valoare medie maximă a unui indice şi celelalte 3 valori medii ale celorlalţi indici, au fost cuprinse între 9,90 şi 17,96 t/ha. Utilizând pentru calcul valorile medii maxime ale indicilor, se propune modelul unui soi ce ar întruni însuşirile cele mai valoroase de la cele 13 soiuri, vigoarea tufelor de la soiul Pemberton (0,593mc), densitatea ciorchinilor de la soiul Weymouth (2151buc/mc), numărul de fructe în ciorchine (6,41buc) şi mărimea fructelor (2,0g) de la soiul Coville. Un astfel de soi ar putea realiza o producţie teoretică medie multianuală de 54,40 t/ha.

Producţia teoretică cea mai ridicată a fost calculată pornindu-se de la cele mai mari valori ale indicilor din cei 5 ani ai cercetării. Astfel cu o tufă de 0,750mc (Pemberton), 3942 ciorchini/mc (Weymouth), 6,63 fructe în ciorchine (Coville), fructe de 2,1g (Coville ) din calcul a rezultat o producţie teoretică de 41,16 kg/tufă, ceea ce ar corespunde unei producţii la hectar de 137,2 tone. Producţiile teoretice pun în evidenţă caracterul de productivitate potenţial al afinului, pornindu-se de la faptul că la baza acestor producţii fabuloase au stat totuşi valori reale ale indicilor, determinate în câmpul experimental.

Cercetările efectuate relevă, marea capacitate potenţială de producţie a afinului de cultură, unde producţii de peste 40-50t/ha sunt accesibile, cel puţin teoretic. Pornind de la rezultatele obţinute, am ajuns la concluzia că soiurile din sortimentul actual nu exprimă decât parţial potenţialul genetic al speciei.

Cu toate acestea, consider că programele de ameliorare la afin trebuie să aibă în vedere creşterea potenţialului productiv, dar fără a neglija caractere aparent nesemnificative. În acest sens pentru a evita greşelile din programele de ameliorare de la alte specii, ce au condus la obţinerea unor soiuri de mare productivitate, în urma aplicării unor tehnologii energofage, este necesar să se adâncească cercetările privind explicarea şi înţelegerea însuşirilor valoroase ale soiurilor actuale. Dintre acestea esenţiale sunt rezistenţa şi toleranţa la boli, însuşiri ce conferă posibilitatea cultivării afinului în sistem „bio”. Consider că pierderea acestei calităţi deosebite a culturii şi cultivarea afinului în viitor prin utilizarea unor tehnologii excesiv de chimizate ar fi o gravă eroare. Soiurile noi trebuie să conserve caracterele utile pentru posibila cultivare în ecosisteme pomicole. Afinul este una din speciile ce se apropie în mare măsură de acest deziderat.

CONCLUZII

1. Producţia pe plantă la afin poate fi rezumată într-un produs între volumul tufei, densitatea ciorchinilor la unitatea de volum, numărul de fructe în ciorchine şi greutatea fructelor.

2. După volumul tufelor, soiurile Atlantic, Pioneer, Burlington, Zuchertraube pot fi apreciate ca viguroase (0,499-0,422mc), în timp ce la polul opus se situează soiul Weymouth ( 0,143mc).

3. Toate soiurile suportă densităţi de peste 1010 ciorchini pe metru cub volum de tufă, valoarii medii multianuale mai ridicate ale acestui indice, au avut soiurile Rubel (1579), Herbert (1540), Bluecrop (1191) şi Pioneer (1076).

4. Numărul mediu de fructe în ciorchine, la toate soiurile se situează în jurul a 5 fructe (5,13 media multianuală).

5. Greutatea medie multianuală a fructelor, a avut valori cuprinse între 2,0-1,8g (Coville, Blueray, Bluecrop) şi 1g (Atlantic, Pioneer, Burlington)

6. Cea mai mare producţie medie pe 5 ani a fost realizată la soiul Pemberton 11,72 t/ha. Cea mai mică producţie medie a fost obţinută la soiul Collins 4,72t/ha.

7. Producţia teoretică cea mai ridicată a fost calculată pornindu-se de la cele mai mari valori ale indicilor pe cei 5 ani ai cercetării. Pentru o tufă de 0,750mc (Pemberton 1999), 3942 ciorchini/mc (Weymouth 1997), 6,63 fructe în ciorchine (Coville 1998), fructe de 2,1g (Coville 1996), din calcul a rezultat o producţie teoretică de 41,16 kg/tufă, ceea ce ar corespunde unei producţii la hectar de 137,2 tone.

8. Cercetările efectuate relevă, marea capacitate potenţială de producţie a afinului de cultură, unde producţii de peste 40-50t/ha sunt accesibile, cel puţin teoretic, dacă se au în vedere estimările făcute dar şi producţiile realizate în parcele experimentale în anul 2004 la Bilceşti, ce corespund unor producţii la hectar de peste 30 de tone.

Dr.ing. Cătălin Bădescu
ICDP Maracineni Arges

BIBLIOGRAFIE 1. Eck Paul, Childers N.F 1966, Blueberry culture Rutgers University Press

2. Moore J. N., 1993, Adapting low organic upland mineral soils for culture of highbush blueberries, V International Symposium on Vaccinium Culture, ISHS Acta Horticulturae 346

3. Rey R., 1979, Viitor în Carpaţi, Scrisul românesc Craiova

4. Voiculescu N. Cepoiu N. Leca Mihai, 2001, Bazele ecopedologice ale nutriţiei speciilor pomicole Ed. Muntenia&Leda Constanţa

sursa

Originally posted 2013-01-04 02:23:04.