Usturoiul

UsturoiDenumire ştiinţifică: ALLIUM SATIVUM L.
Denumire populară: Usturoi
Sinonime ştiinţifice:

Alte denumiri populare:
Usturoi, Ai, Ai de grădină, ai de primăvară, Ai de toamnă, Ai de vară, Ai jidovesc, Ai usturoi, Ali, alie, Aliu, Aniu, Baib, ceapă albă, Ostoroi, Pur, Scăloi, Usturoi, Usturoi de iarnă, Usturoi de primăvară, Usturoi de toamnă, Usturoi de vară, Usturoni

Originea și aria de răspândire: este originar din Africa şi Asia centrală, a fost introdus în Europa în cultură din antichitate şi folosit în scopuri condimentare şi terapeutice, fiind socotit ca panaceu. La noi în țară se cultivă în toate regiunile.

În tradiţia populară: Cu mai mult de 5000 de ani înainte de Hristos, egiptenii l-au ridicat pe banalul usturoi la rangul de divinitate şi i-au gravat imaginea pe piramide. Legenda spune că marele Keops le dădea mereu supuşilor săi să consume această legumă pentru a-i feri de epidemii. În aceiaşi perioadă, părinţii le atârnau copiilor la gât coliere de usturoi pentru a-i feri de infecţii, procedeul păstrându-se până în zilele noastre în India. Nici romanii nu îl dispreţuiau, fiind convinşi că usturoiul le asigura luptătorilor o formă fizică excelentă. Călugării din Evul Mediu foloseau usturoiul pentru dezinfecţia rănilor, pentru a uşura durerile reumatice sau pentru a sparge furunculele.

Pe lângă calităţile sale de aliment – medicament usturoiul mai are şi proprietatea de “a proteja de spiritele malefice”. Aşa se face că în trecut copiilor li se frecau buzele cu un căţel de usturoi, în felul acesta micuţul urmând să fie ferit de tot ce-i rău şi să aibă parte în viaţă de sănătate şi bogăţie.

A fost unul dintre cele mai importante leacuri băbeşti.

Obişnuit se folosea sub formă de mujdei, în indigestii, dureri abdominale, stări gripale, dureri de cap, contra viermilor intestinali etc.

Mujdeiul se bea adeseori pe nemâncate ori se trăgeau bolnavii cu el şi în acest scop se prepara mai mult cu apă şi oţet.

Diareea gravă – se ungea corpul cu usturoi pisat, sau se înghiţeau 3 căţei de usturoi şi 3 boabe de piper. Se folosea contra durerilor de măsele, durerilor de urechi şi nevralgiilor. De obicei se introducea un căţel în urechea din partea dureroasă. Când cineva avea unghii stricate sau amigdalite, le ungea în fiecare seară cu usturoi pisat.

Contra bătăturilor. Se ţineau picioarele în leşie tare de ciucălăi de porumb şi apoi se legau cu usturoi pisat. Bulbul copt în cuptor se aplica pe furuncule. De tuse se ungeau tălpile picioarelor cu usturoi pisat şi se încălzeau la foc înainte de culcare. Se punea mai mult în mâncarea celor bolnavi de piept şi de hipertensiune.

Mujdeiul se dădea pe nemâncate ca vermifug. În Dobrogea se pisau 5 căţei de usturoi, se amestecau cu o lingură de hrean ras şi se dau pe nemâncate ca vermifug. În alte părţi se fierbea usturoiul cu iarba limbricilor (Astragalus glycyphyllos) şi se dădea copiilor să bea.

Egiptenii foloseau mult usturoiul în Antichitate pentru că se credea că redă vitalitate, ajută la digestie sau tratarea hemoroizilor. De asemenea era vestit pentru a elibera corpul de energii negative.

Incadrare taxonomică
Regnul: Plantae
Increngătura: Spermatophyta
Subincrengătura: Magnoliophytina
Clasa: Liliopsida
Subclasa: Liliidae
Ordinul: Liliales
Familia: Liliaceae
Subfamilia:

UsturoiCaractere morfologice
Plantă perena (se cultivă ca plantă anuală sau bienală), care are in sol un bulb alcătuit din mai mulţi bulbili. La suprafaţa solului prezintă frunze lanceolate. Intrucât nu formează flori și semințe permite înmulțirea usturoiului numai pe cale vegetativă.

In anul al doilea se formează tulpina floriferă, care poartă o cimă globuloasă, umbeliformă, alcătuită din flori slab colorate.

Bulbul este format din bulbili acoperiți – căței – îmbrăcați fiecare într-o cămașă și toți în comun cu 2-3 cămăși pergamentoase, colorate diferit, culoarea fiind un caracter de soi. Popular, bulbul se numește căpățână. Frunzele sunt lineare, lanceolate și formează la bază o tulpină falsă, de culoare verde-albăstruie.

Soiuri de usturoi
De Cenad – un soi de cultură răspândit în partea se sud-vest a țării. Are 2 forme: una de toamnă, rezistentă la temperaturi scăzute și una de primăvară. Este un soi cu creștere viguroasă, gust iute puternic, însă plăcut.

De Moldova – cultivat pe suprafețe mari în nordul Moldovei. Are 2 forme: de toamnă, mai productiv și de primăvară. Are creștere mijlocie. Bulbii au gust iute, cu miros pătrunzător. Este rezistent la secetă și temperaturi scăzute.

Alte soiuri: Roșu de toamnă, Alb de vară, de Albania.

Cerințe față de climă, sol și substanțe fertilizante
Usturoiul este puțin pretențios la căldură. Bulbii încep să vegeteze de la +4 °C și se pot planta din toamnă. Nu suportă umbra, cerând locuri însorite. Culturile îmburuienate dau producții mici. Seceta reduce producția, iar umezeala în exces, în timpul maturizării bulbilor, provoacă putrezirea lor. Producții mari de usturoi se obțin pe solurile aluvionare, bogate în substanțe fertilizante.

UsturoiCompoziţia chimică
Principalii componenţi dozaţi in bulbii de usturoi sunt: glucidele (20,6 – 30,9 %), proteinele (6,0 %), lipidele (0,12 %), aminoacizii liberi (1,2 %), saponinele (0,07 %), β-sitosterolul şi apa 63,5 %.

Souci ş.a. (1981) au constatat că vitaminele sunt reprezentate in principal de acidul ascorbic (14,0 mg/ 100 g), alături de care se găsesc cantităţi mai mici de nicotinamidă (0,60 mg/ 100 g), tiamină (0,20 mg/ 100 g) şi tocoferol (0,10 mg/ 100 g).

Bulbii de usturoi au un conţinut de 1,42 % substanţe minerale, dintre care in cantitate mai mare se găsesc: potasiu 515 mg/ 100 g, fosforul 134 mg/100 g, calciu 38 mg/ 100 g, magneziul 36 mg/ 100 g şi sodiul 32 mg/ 100 g.

Du şi Francis (1975) au precizat că in catafilele usturoiului se găsesc antociani reprezentaţi de cianidin 3-glucozid.

In substanţele volatile din bulbii de usturoi, Pino ş.a. (1991) au identificat 14 componenţi dintre care ponderea au deţinut-o diallil trisulfidul 31,90 %, allil metil trisulfidul 21,70 % şi diallil disulfidul 20,70 %. O concentraţie de peste 1 % din totalul componenţilor identificaţi, s-a constatat la: diallil sulfid 7,90 %, allil metil disulfid, 5,60 %, allil metil sulfid 4,40 %, allil propenil disuldid 2,30 %, dimetil trisulfid 1,60 %, 3-vinil-1,2-diti-5-en 1,40 %, 1,2-ditiociclopentan-3 1,10 %, iar o concentraţie mai mică de 1 % din totalul componenţilor s-a determinal la următorii componenţi: 3-vinil-1,2-diti-5-en, dimetil disulfid, 1,2,3-triti-4-en şi allil propil trisulfid.

Bulbii de usturoi conţin 1,8 % alliina, care este un alliil-cisteinsulfoxid ce poate fi transformată in prezenţa alliinazei in allicină – allil-2-propeniltiosulfinat. Lawson (1993) a constatat că allicina este o substanţă ce diminuează semnificativ conţinutul de lipide din sange, iar Leighton ş.a. (1992) au precizat că flavonolii din această specie, reprezentaţi in principal prin quercetine, inhibă creşterea tumorilor. Calvey ş.a. (1997) au identificat in extractele de usturoi cantităţi mici de ajoen (tiosulfinat), substanţă cu un potenţial rol antitrombotic.

Din florile de usturoi au fost extrase saponine spirostanice aşa cum este sativozidul-R2 care este o substanţă activă cu efect insecticid (Matsuura ş.a., 1989).

Acţiune terapeutică
Extractele au efect antihelmintic, antiasmatic, anticancerigen, anticolesterolemic, antiseptic, antispasmotic, colagog, diuretic, expectorant, febrifug, stimulant, stomahic, tonic, vasodilatator.

Importanţa
Melifera, aromatica si condimentara

Utilizare
Acestea sunt utilizate pentru tratarea rănilor, gripei, presiunii sangvine ridicate, reumatismului, astmului, tusei, pentru prevenirea arterosclerozei şi infractului miocardic

Cultivare
Reuşeşte pe orice fel de soluri, dar preferă solurile umede bine drenate şi poziţiile insorite. Este o plantă de zi lungă şi foarte pretenţios la lumină.

Solurile bune pentru cultura usturoiului sunt cele plane, permeabile, uşoare şi fertile. Nu sunt favorabile solurile foarte acide, limitele de toleranţă pentru pH fiind cuprinse intre 4,5-8,3. Are pretenţii mici faţă de căldură, de aceea poate fi plantat din toamnă sau primăvara de vreme. Bine inrădăcinat din toamnă, poate să reziste iarna pană la -25 °C. Incepe să vegeteze la temperaturi de 3-5 °C. Formarea bulbului are loc ca răspuns la creşterea fotoperioadei şi temperaturii, totodată se resimte influenţa temperaturii anterioare de păstrare, inaintea plantării, in sensul că păstrarea la temperaturi joase cuprinse intre 0-10 °C vor grăbi formarea ulterioară a bulbului, in timp ce păstrarea la peste 25 °C vor intarzia sau preveni acest proces. Creşte bine asociat cu diferite plante, in special trandafir, morcov, sfeclă, dar inhibă creşterea leguminoaselor. Are efecte negative in compania lucernei, efectele negative fiind reciproce.

Plantarea din toamnă se face in lunile septembrie-octombrie, iar cea din primăvară in prima jumătate a lunii martie. Se plantează 4 randuri pe strat inălţat, la distanţe de 28 cm intre rinduri şi de 3-4 cm pe rand, la o adancime de 4-5 cm toamna şi de 2-3 cm primăvara. Pentru un hectar se folosesc 800-1000 kg bulbili. Recoltarea se face in iulie-august, cand tulpina falsă se inmoaie la bază.

Mod de cultivare: Semanat bulbi direct in camp

În asolamentele legumicole, usturoiul se cultivă după o cultură îngrășată cu gunoi de grajd (cartofi, varză, tomate) și care lasă terenul curat de buruieni.

Solul se ară din toamnă la 25-30 cm adâncime, dând și 300 kg/ha superfosfat și 150 kg/ha sare potasică.

Usturoiul se plantează toamna în septembrie – octombrie, iar primăvara în martie – aprilie. Înainte de plantare, terenul se marchează în rânduri simple la 30 cm distanță sau în benzi cu 5 rânduri la 20 cm distanță. Pentru plantare, bulbilii trebuie să aibă în medie 15 g și să fie sănătoși. Plantarea acestora pe rînd se face manual la 10 – 15 cm distanță și la adâncimea de 2 -4 cm. Plantarea în toamnă se face ceva mai adânc decât primăvara. La hectar este necesară cantitatea de 500 – 600 kg bulbi.

Lucrările de îngrijire constau din: acoperirea culturilor plantate din toamnă cu gunoi păios care se strânge primăvara, urmând apoi prașile repetate și îngrășarea de 2 ori. Prima îngrășare se face la 20 zile de la răsărire, iar a doua după cca. 25 zile.

Usturoiul se recoltează prin smulgere în iulie – august, când s-au uscat frunzele. Bulbii recoltați se lasă 2 – 3 zile la soare, după care se sortează și depozitează în locuri uscate și cu temperatura de 5 – 8 °C.

Producția variază între 5 și 10 t /ha , fiind mai mare la culturile plantate din toamnă.

Recoltare
Organe recoltate / Mod de recoltare: Bulbii, cu sapa sau dislocatoare, in iulie-august

Click aici pentru a descarca Tehnologia de cultivare a usturoiului.

Hidroizolare balcoane, terase, trotuare, băi şi bucătării

Soluţii garantate performante de hidroizolaţii şi termoizolaţii pentru balcoane si terase.Hidroizolare Perfecta la terase si balcoane. Garantii si de 100 de ani.

Termoizolaţii Perfecte

TERMOIZOLATII
Tot ce aveţi nevoie pentru o protecţie termică potrivită pentru dvs. Confort termic. Rezolvam punti termice si condens.

Comentati si dvs

  

  

  


*

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>